TUE MOI


tue moi

dan bigras


Si tu me vois un jour frotter mes souvenirs
Parce que je ne verrai plus briller mon avenir
Si je fais plus le monde a chaque fois que je bois
Plus de moral d'acier dans mes gueules de bois
Tue-moi

Quand tu commenceras compter les jours
Qui spare les fois o je te fais l'amour
Si tu me surprends fermer les fentres
Parce que le bruit des enfants me monte la tte
Tue-moi

Tu me tueras, si tu t'en vas
Simplement, si tu t'en vas

Si un jour j'ai honte de mes anciens copains
Si je serre les fesses plus fort que les poings
Si je deviens nouveau con et ancien battant
Si je me rvolte plus qu'entre deux calmants
Tue-moi

Si tu vois un jour que je m'conomise
Si j'ai peur d'avoir froid quand je donne ma chemise
Si tu m'admires plus parce que j'ai peur de perdre
Si t'as plus pour moi que cette tendresse de merde
Tue-moi

Tu me tueras, si tu t'en vas
Simplement, si tu t'en vas

a si b

buburuza cu 7 buline isi da genele peste cap.
``da mi-e de ce nu mi-a zis nimeni de altcevaa....```

ariciu rade ....``nu trebuie sa-ti spuna nimeni, noi stim toti...haha, tu chiar nu stiai``?




B:pai nu, de ce, e asta o problema?

A:da e, doar ca in acele noastre ni se pare ciudat ca, cineva cu...deja...7 buline...sa nu stie ca restul nu conteaza.

B: da si nu sunt importante,nnuuu?

A: poate, depinde de nuanta, depinde de moment, deci, nu conteaza exact....

B: deci un da poate fi nu?

A: da poate fi, o amanare, o dorinta, o speranta, cine stie.....

B: da sa nu fie da???!!!???

A: da ,.. si iarasi da, ca sa fie loc de interpretari....

B: si nu???????

A: nu poate fi da, nu din buze si da din inima, sau nu din idei, sau nu din oboseala, sau nu din dorinte, sau poate doar nu...?....

B: off, deci da e si da si nu si nu e si nu si da???? pai eu nu mai rezist. uita-te..imi mai apare o bulina.deci eu nu mai sunt eu.


A: ba nu, da, tu esti tot tu, dar te incurci in da si nu....


B:.............


A:..cu 7 sau fara...buline.....tu ma asculti doar pe mine.



B: pai eu nu ascult pe nimeni....



A: nu, nu pe loc...

vis

aseara. era tarziu in ora oficiala, devreme in rest. ...cam seara . desi parea dimineata. nu stiu.

era o straduta ingusta ,cu pereti de piatra in jur. suficient de inalti sa te faca mic.cu o curba de 90 de grade. .cu niste veredata crescuta salbatic la 2 m pe zid in mijlocul orasului. un oras pe care-l placi si-l detesti in acelasi timp.
marea pb nu e orasul, pb e ca era aseara. aseara ca intotdeauna...
a fost o fuga, a fost narcisa ratcita intre 2 caramizi, a fost aerul inmiresmat, pentru cateva secunde...si apoi iarasi inapoi.si pleoapele tinute inchise dimineata pentru inca cateva clipe . in care visul nu e cafeaua de dimineata. inca cateva secunde....

nu stiu

cararea printre norii albi si buclati e abrupta. pe la colturi chiar reusesc sa prind cate un nor de aripi.
ce-mi place, e ca, din 10 in 100 de pasi, pe dreapta, se vede un urias. pufos si protector. cu prapastia de sub el.
am intins mana, dar am prins intre degete doar puf, a fost doar o senzatie, doar abur.
sunt acasa, pe covorul pufos, in fotoliul verde si sub lampadarul cu piciorong. cateodata mai simt aburul in palme. mai incerc sa miros. mirose a distante. a prapastii.
prapastii brazdate de tufe taioase. de zmeura. mare, neagra si cu miros de urs. zmeura care nu e pentru noi.

parca am orbit. stiu drumul dar nu il vad. cand vreau sa simt intind mana si pipai. cand stiu ce simt fac un pas linistit in fata.

am impartit viata in bucati.aleg pasii. stanga e iarna. dreapta vara. un pas inainte e moale, invaluitor, cald. unul inapoi e doar melci calcati. scoici marunte.in care daca acum as putea, in secunda urmatoare as fi cu degetele rasfirate. sa simt nisipul. cum curge.

ziua traiesc. noapatea visez. a doua zi nu stiu ce sa fac... sa-mi amintesc ce am visat sau sa-mi netezesc cararea.

azi am un fag un spate. ieri am avut un nor. nu am stiut dar m-am vazut in oglinda.

stau si ma uit in gol. e bine dar....
nu stiu.
e dar un simplu nu stiu.

holograf

mi vin in minte amintiri....stiu, suna ca o piesa de la holograf....de acum 15 ani!
dar imi vin.imi amintesc cand ex profesorul meu preferat, s-a nimerit sa imi faca o insepectie f serioasa si importanta , care conta ca si rezultat pt viitoarea mea cariera -----past tense.now.
si imi amintesc cum, in loc sa mi vina in minte lucruri serioase, tot ceea ce am putut sa conversez a fost ca e o placere sa vin la servici pentru ca....la ora aia...rasaritul are o culoare ca mierea , dar spre rosu.un rasarit dulce. daca stau si ma gandesc ante... ori profesorul meu e un om special, ori eu am aberat asa de tare incat nu a mai avut ce zice. desi daca tin cont de instinct, stiu ca m-a ascultat.

imi mai amintesc salcamii. mirosul. aerul de munte.
imi amintesc ca speranta atunci avea miros.
acum e doar o teorie.
exista in schimb altceva.
care echilibreaza pe undeva pb.


stiu, vb aiurea, dar acum vroiam sa inchei,.......
si imi vine in minte doar un vers........
trebuie sa stii.....

Trebuie să şti că ştii că ştiu.E scut!
Trebuie să şti că ştii că mîine e-n trecut
Trebuie să şti că ştii de oamenii ce-ţi fură viaţa
Cu un zîmbet nenăscut

Trebuie să şti că ştii că ştiu.E scut!
Trebuie să şti că ştii că ieri încă nu a început
Trebuie să şti că ştii că nu eşti singur
E un drum deja făcut



Ai dreptul să ştii
Că un cuvînt
Poate să dechidă un mormînt
N-ai drept să te ierţi
Prea uşor
N-ai drept să omori
Visele din zori


okok.



stop. si maine o o zi. si rasaritul e optimist. intotdeauna.

nimic...chiar nimic

okok, si???? si ce pot sa fac acum?? eu as spune ca nimic. doar sa stau. sau sa ascult.

sa fiu atenta. ca insectele. la semnale din toate directiile.

imi doresc asa putin acum ca e de ras. ceea ce imi doresc. e asa simplu. o tanti buna, prietena de-a mea, obisnuia sa spuna...``patetic``!!!!...era chiar funny

si..

si sincer nu stiu.

btw. am salvat intr-un email un inceput de poveste. cu printese si turnuri. enigme. ok. e un sfert din poveste. e salvata. dar nu duce nicaieri.

acum ?acuma acum?? innot pe langa o barca, ma tin de ea pe curentul aprig. pb e ca barca e cu vasle si mai primesc cate una in cap.


-----------
aberatii



desi e liniste ..nu o simt. sunt ca pe o nava. pe atlantic.

acum cateva zile ma gandeam. daca e sa mor , as vrea sa se arunce cenusa in atlanticul de nord. vesnic agitat. nelinistit . manios.

visul de viata cuminte si calma.....e de viata. as trai asa 30 de ani, dar nu as vrea sa stau vesnic asa. fosnetul de valuri. vantul aspru. asta e ce imi doresc. sa vad valul negru si greu . sa ma framant. sa ma gandesc. sa sufar. sa traiesc. sa ma zbat.

da,dar maine ma duc la tara. maine. daca s putea. sa am masuta sub par. langa gainile fosnitoare. vreo 5 pisici in curte. si vreo 3 catei. mi-e dor de cateii de cartier. cei pe care i salutam in fiecare dimineata.

vreau sa ma duc la sat. sa mi spuna badea grigore cel intzelept buna satzi fie inima.

intersectie

stau intr-o intersectie.
nu vreau sa merg in nici o directie.
e ciudat.e ceata.
in stanga e un stol de pescarusi.
in fata sunt masini, prea cuminti, aliniate si tacute.
in dreapta se vede o mare de copaci.
nu ma pierd.doar stau.
timpul alearga si semafoarele sunt rosii.
nu astept nimic.
aerul e spiralat imprejur.
norii sunt rotunzi.
ploaia e calda.
respir.
un cuvant?
nu, a fost umbra unui porumbel.
miroase, miroase a viata, a verde si a pamant.
albastrul e oval
pot sa strang in pumn norii.
vine maine, iarasi...

Mario Pelchat

Pleurs dans la pluie

by Mario Pelchat

C'est un soir de pluie, on se quitte
Le moment des larmes va bientôt venir
Cet instant, je le sais, il faut que je l'évite
C'est difficile de se retenir

Je ferai semblant de sourire
Je te parlerai sans te regarder
Je vais inventer des choses à te dire
Lorsque nos mains vont se séparer

Et si je pleure dans la pluie
Tu n'y verras que du feu
De l'eau qui tombe sans bruit
Que de la pluie dans mes yeux
Et si je pleure devant toi
Ce sera mon dernier cri
Mais tu ne l'entendras pas
Qui peut voir des pleurs dans la pluie

Voilà c'est l'heure, je ne te vois plus
C'est un brouillard de larmes qui tourne la page
Et tu crois que je suis un cœur de marbre
Trois gouttes d'eau, c'est ça mon courage

Et si je pleure dans la pluie
Tu n'y verras que du feu
De l'eau qui tombe sans bruit
Que de la pluie dans mes yeux
Et si je pleure devant toi
Ce sera mon dernier cri
Mais tu ne l'entendras pas
Qui peut voir des pleurs dans la pluie

Pleurs dans la pluie
Qui peut voir des pleurs, pleurs
Pleurs dans la pluie


Tu ne verras jamais
Mes pleurs dans la pluie
La douleur fait les pleurs
Et la pluie cache la douleur
Et caché dans la pluie, je voudrais rester
Avec mes souvenirs qui ne veulent pas s'effacer
Et je m'invente que tu vas pleurer aussi
Mais c'est fini
C'est toi qui me le dis

Et si je pleure dans la pluie
Tu n'y verras que du feu
De l'eau qui tombe sans bruit
Que de la pluie dans mes yeux
Et si je pleure devant toi
Ce sera mon dernier cri
Mais tu ne l'entendras pas
Qui peut voir des pleurs dans la pluie

Et si je pleure devant toi
Ce sera mon dernier cri
Mais tu ne l'entendras pas
Qui peut voir des pleurs dans la pluie

aimer

Je n't'aime plus

by Mario Pelchat


Tu n'as rien vu, qu'un homme qui voulait te prendre
Tu n'as rien vu, mes failles, mes pas, mes gestes tendres
Rien entendu, quand j'essayais de te comprendre
Damner, condamner tes démons
T'es disparue

Tu n'as rien vu de l'amour que je respirais
Mon âme à nue, je l'ai révélée sans regret
Tu n'as rien cru, tu m'as largué comme un déchet
Comme on méprise sans raison
Un détenu

Tu n'as rien su de ma douleur et de mon sang
Qui ne bat plus que pour inventer des serments
Des coins de rue où je t'espère où je t'attends
Ta peau, ton corps et ton prénom
Et ça me tue

Il a fallu que tu t'éloignes de ma porte
De ma vue pour que je laisse une cohorte
D'inconnus alimenter mes nuits, mes jours
Pour protéger mon propre amour
Et mon salut

Tu n'as rien vu, mon souffle et ma voix qui déraillent
Ne donnent plus, mon cœur qui craignait la chamaille
A survécu, quand tu m'as livré la bataille
A coups de haine sans pardon
Sans retenue

Je n'ai pas su te posséder te retenir
Je n'ai pas su trouver la force d'en mourir
Je n'ai pas su trouver les mots pour te le dire
Pour en finir et pour de bon
Je n't'aime plus

Tu l'as cherché tu l'as voulu
Je n't’aime plus
Je suis crevé, je suis vaincu
Je n'ai pas su
Trouver les mots pour te le dire
Pour en finir et pour de bon
Je n't'aime plus


Aimer

by Mario Pelchat

C'est comme habiter loin
Des mots que l'on regrette
Être à l'abri soudain
Des bombes qui nous guettent
C'est un pas plus divin
C'est comme une retraite
C'est jouer son destin
Quand le moment s'y prête

C'est briser l'odyssée
D'un monde qui recule
C'est mettre pour jouer
A l'heure les pendules
Un instant s'arrêter
Parce que le sang nous brûle
Et c'est équilibrer
Son coeur de funambule

Aimer c'est la seule vérité
Aimer c'est devenir meilleur et grandir
Aimer c'est apprendre à écouter
Aimer c'est reprendre plutôt que maudire

C'est donner pour donner
Et sans demi-mesure
Les masques sont levés
Et tombées les armures
C'est un baiser donné
Une main qui rassure
C'est se laisser porter
C'est la mer, c'est l'azur

Mettre son âme à nu
Que des yeux rendent folle
Des larmes retenues
Quand un avion s'envole
Un graffiti de plus
Fait sur un banc d'école
Et pour une inconnue
Perdre la boussole

C'est avoir dans le corps
Un élan de jeunesse
Un feu qui nous dévore
L'aube de la tendresse
C'est oublier son sort
C'est un moment d'ivresse
C'est un enfant qui dort
Qu'une mère caresse

Et c'est une étincelle
Au fond de ton regard
Ta voix qui me rappelle
Où s'en va mon histoire
C'est ma vie de rebelle
Que tu fais s'émouvoir
Et c'est toi la plus belle
Dans toute ma mémoire

T'aimer c'est ma seule vérité
T'aimer c'est me rendre meilleur et te dire
T'aimer c'est t'entendre et t'écouter
A jamais
Pour le meilleur et pour le pire

departe

mi-au inghetat mainile. am facut focul si il ascult . oare de unde dorul asta de departari. tot ce mi-am dorit a fost sa plec departe. acum sunt departe. vreau si mai departe. tristan da cunha. antarctica. greenland. africa subsahariana. nu stiu de ce. stiu doar ca ma strange pe dinauntru ca un cleste. altceva, intotdeauna altceva. e ca un vis care consuma. si niciodata in 2 locuri in acelasi timp. dureaza cam o luna, cateodata doua. cea mai lunga evadare a fost america de sud. dupa vreo 2 ani mi-am dat seama de ce. am privit-o la general. dar nu, a fost pe rand, brazilia cu rochinha ei, chile, bolivia, peru.venezuela. venezuela mi s-a parut cea mai prietenoasa, calda, primitoare. dar de unde sa stiu? poate o sa stiu. acuma nu mai conteaza asa tare. pentru ca raman cu amintiri. imaginatia imi joaca feste. imi amintesc ce mi-am dorit. ce mi s-a povestit. ce am citit. doar ca in mijlocul gandului sunt si eu acolo. imi amintesc de salluit. micut, prietenos, inconjurat de piatra. si multa apa inghetata. si de st john`s. colorat si rece. soare galben ca mierea vara.
imi amintesc padurea. nu stiu care. miroase a pamant. sunt multi copaci cazuti si sunt ingropati sub muschi moale si verde inchis. paraul e repede. rece si taios, intotdeauna spune ce vreau sa aud. 2 caprioare pandesc curioase. nu le e frica.
la 2 pasi mai incolo e o tragedie. a cazut un ou din cuib. ferigile se scutura ingrijorate. acele de brad s-au burzuluit. ceva le ameninta.
e liniste si intuneric in casa. afara o ultima raza de soare de atatea incercari a obosit si se ascunde dupa acoperis. se aude bataia ceasului. si cum scapara tigara. o muscata s-a intors spre mine. ma intreaba daca a venit iarna.se aud pasii usori ai unei pisici. se stercoara spre culcus.
vreau sa stau intr-o curte. la tara. sa aud cum cad perele seara. sa necheze usor calul vecinului. sa aud cum fosnesc gainile. sa simt miros de gradina. miros de morcov proaspat scos cu pamant pe el.
vreau sa plec. sa fie racoare si sa adorm in cadenta trenului.

fara ganduri

fuge pe cararea dintre firele de iarba. nu se uita in sus, sunt mult prea inalte si simte ca nu poate sa-si pastreze mintea limpede. frunzele moarte ii taie calea. cu greu ajunge pe marginea buturugii.
in aer e miros de parau rece de munte. parca soarele e mai frumos, mai limpede. norii sunt azi mai albi, si soptesc o melodie pe care nu o intelege.oglinda apei de seara. nu o vazuse de mult si o face sa respire culori.
lumea se invarte in jur ,prea repede, ameteste si se aseaza pe pamantul tare.
vrea sa faca apa bulgare, deschide palma si nu e nimic. 2 picaturi cad cu zgomot.
o gramajoara de ace de brad. in aer e iz de verde. se acopera cu ele si inchide ochii. praful de vise se aseaza incet. nu se mai poate gandi la nimic.

iarasi norii

ma infund cat pot de tare in fotoliul verde cu spatar inalt. atata cat sa nu ma vada nimeni. ha, mi-am cumparat scrumiera cu capac. nu mai se simte din tigara decat un o vag ton. pisica toarce pe taburetul vechi. toate se invart in jur. problemele de maine cu dorintele de azi.

azi stateam la o poveste. cateodata se mai intampla si asa ceva :) . si era marea pb- norii versus ziua de maine-. nu am reusit sa le tin partea. am incercat sa creez un discurs elaborat , cu argumente, care s-a dovedit tanguietor si penibil. am cedat, m-am ascuns, mi-am tradat norii. m-am luptat pt ei o jumatate de ora, dupa care slabiciunea din mine, si oboseala si-au aratat fata. au cazut dupa canapea, ca un tablou vechi rezemat de perete, da' ei sunt tot acolo.sus. frumosi, impletiti cu culori de seara. si stiu ca ma gandesc la ei..

dialog

-Hi , how was your vacation?
-Ooo, I was not on vacation, I just changed jobs…
-And how’s the new job??
-Aaaa, hmmm, .., just a job, same thing…
-Yaaa, aaa, all are the same shi……(ultima litera cenzurata ).

non titlu

e mai greu sa stii ce vrei decat sa obtii ce vrei.
uf, si ma gandesc la lucruri pamantene, simple, fara farmec..nu la comori ascunse.

aberatiuni de amiaza molcoma

pamantul e uscat. se aduna in el in mingi de praf insetate. cand nu le vede nimeni se inghiontesc una pe alta pe carare. iarba e inalta , se intinde sa vada orizontul. un bondar isi spala cu grija aripile si se apleaca sa spuna un secret. albina iritata se intoarce cu spatele la bondar. secretul era pentru el. iarba se unduieste usor intr-o muzica neauzita asteptand ploaia. praful rade pe carare. bondarul fuge sa-si puna la adapost puful. albina zboara spre stup.
furnicile dispar in musuroi aliniate.
bondarul le-a spus ce stiau toti.

prima picatura de ploaie cade cu ecou. stiau ca o sa vina ploaia, erau pregatiti. dar ce bucuros era bondarul, ce important. cum sa-i refuze asa o placere.sa fie el mesagerul.

apa

azi am mangaiat apa.
am ras pe pietrele de pe plaja si am simtit miros de viata.
as fi vrut sa-mi fac un buchet de margarete, dar pana la urma le-am lasat sa stea cu surorile lor.
am ales pietre-amintiri, pe care dupa ore in sir de sortari le-am aruncat in apa.
m-am bucurat de valuri.am pus mana pe ele.

..si cu toate cele fiind...ce bine e cateodata.

pe role...dar sunt in mijlocul caldarii si de jur imprejur vad doar peretii. dar nu e nimic ..maine cresc mare. am sa ma inalt pe varfuri si am sa vad cararile.
si imi place sa ascult romaneste...

suras in fotografie

viata trece pe langa tine rasufland greu, ca si imaginile furate din tgv, sau treci tu prin viata prea repede , si apuci doar sa prinzi instantanee pe care le sortezi si le consideri amintiri pline…

mon ange

Ce monde s'ra jamais beau
Le monde est tellement fou
Ce monde, j'en aurais fait cadeau
Heureusement, tu changes tout

La nuit, y fait jamais chaud
La nuit, c'est comme un loup
Le loup voulait ma peau
Heureusement, tu changes tout

Mon ange, il est temps que je change le visage de mon dieu
Veux-tu étendre ta beauté sur mes brûlures?
Mon ange, les anges ont des yeux, des blessures
Si tu savais tout ce que j'te jure, du fond de mon armure

Ce monde s'ra jamais beau
Il n'est pas pour nous
Si au moins la nuit je peux toucher ta peau
Le reste je m'en fous

Mon ange, il est temps que je change le visage de mon dieu
Veux-tu étendre ta beauté sur mes brûlures?
Mon ange, les anges ont des yeux, j'en suis sûr
Si tu savais tout ce que j'te jure, du fond de mon armure

J't'attendais dans l'oubli, sans but, sans patrie, comme un garsfini
J'avais plus l'gôut d'avancer
Plus l'goût d'exister
Heureusement, tu changes tout

Mon ange, il est temps que je change le visage de mon dieu
Veux-tu étendre ta beauté sur mes brûlures?
Mon ange, les anges n'ont pas tous les yeux purs
Si tu savais tout ce que j'te jure, du fond de mon armure

``eric lapointe``

e ora 9

de dimineata ma invart in jurul meu fara nici un sens. imi tremurau mainile de nerabdare in dorintade a le face pe toate. acum e 9 seara si ....in afara de a ramane cu pc-ul in brate si cu ochii in tavan de nx ori...stau si ma intreb daca am facut ceva. oi fi facut si nu mai tin minte. si acel ceva exclude , evident, trebusoarele casnice de zi cu zi care teoretic- sunt obligatorii, iar eu nu am facut absolut nimic. refuz de a avea senzatia ca sunt vinovata. de ce...nu stiu niciodata. stiu doar ca e ceva ce simt atat de des si nici macar eu nu imi pot explica motivul.
am vrut sa fac atmosfera. ha. feng-shui. adica sa fac ordine intr-o traducere personala. asta ca sa pot sa le fac pe rand pe toate celelalte. am vrut sa citesc, -am citit, dar bloguri. asta se numeste citit? io una nu stiu.-
am vrut sa ascult muzica. pentru ca am o problema legata de asta. nu pot asculta muzica numai singura, eventual in casti - si cu ochii in tavan. mi-am pregatit si cateva filme, ma uit acum la ele stau exact in pozitia in care le-am asezat aseara. dar e numai 9, mai e timp. pentru ca perioada favorita a zilei e noaptea. cand se vad lumini doar la 2, 3 ferestre pe toata strada. si cand se mai aud doar masinile.
am vrut sa ma joc, sa ma deconectez total. eu ii spun brainwashing. of, ce dor imi e de perioadele cand faceam brainwashing cand doream, nu imi programam asta. dar , oricum, nu am facut-o nici pe asta.
am vrut sa-mi instalez un software de facut filme. il am de 6 luni deja si nu mi-am gasit timp. si azi am vrut sa fac ceva extraordinar, nemaipomenit, de care sa fiu mandra. dar...nu am instalat programul.
mi-am hranit pisicile. da, asta am facut. nu sunt chiar denaturata.
am vrut sa fac un fotoblog. de fapt am si inceput, l-am facut, am ales pozele, le-am micsorat...si dupa ce am terminat am sters tot. deci practic nu l-am facut.
am vrut sa vorbesc cu cineva, cu oricine din lista de messenger. m-am pus available de dimineata , si am pandit. cred ca e de la ploaie. sau eu stiu? poate in romania a fost cald si frumos si soare. am vrut sa vorbesc cu no, ioi, merem, si altele din Ardeal. da` n-am vorbit.
azi am fost singura acasa si am vrut sa le fac pe toate. e seara si am reusit sa umplu doua scrumiere . dar nu e nimic. inca mai e timp. si afara e primavara. si miroase frumos. iarba e verde si grasa, veveritele alearga prin copaci, motanii mustacesc in jurul sacilor de gunoi, lasand cu dezinteres farfuriile cu wiskas pentru festine nocturne.

thank God it’s Friday

Am ajuns sa o spun si pe asta « thank God it’s Friday ». Atatia ani acasa nu am facut mare diferenta intre zilele saptamanii. Recunosc, parca lunea era putin mai apasatoare. Dar saptamana nu era pe o curba.Sincer, nu mi se pare in regula. Se pierde timp, timp pretios. Cand ajungi sa-ti doresti sa treaca zile din viata, ceva nu e in regula. Oricum, am intrat in ritmul lor. Nu prea am ce face, asa ca…am sa incerc sa fac weekendul cat mai bun.
Imi e dor de casa. Astept cu mare nerabdare sa fiu iarasi acolo.imi e dor de aer, de mirosuri, dar, cel mai dor imi e de senzatia de confort psihic. Imi placeau serile la pescuit, cu fata arsa de foc, cand ascultam povestile broscutelor din stufaris.si linistea incredibila de la tara, seara.greierii. batranii care dau ziuabuna.sunt multe dupa care tanjesc, in momentul asta . …si peste jumatate de ora am sa-mi amintesc altceva.

arome

Paduri cu usturoi salbatic.
Liliac, ametitor si tare, in parcuri, langa blocuri, in curtile caselor.
Iarba cruda, stropita cu galben de papadie.
Ulita seara, linistita, cu batranii pe banci la porti.
Frunze spalate de ploaie.
Legume , la tara, cu pamant inca pe ele.
Foc de lemne.
Amintiri. Mari de branduse.
Acasa. Regina noptii si greierii.
Orasul.Salcami si salcii.

castori?

nu-s toate cum am vrut sa fie . si nu-s cum le-am desenat. dar toate curg in umbra frunzelor asa cum curge fara oprire timpul. iar daca am vrut ceva, e aici, ca am oprit cu dorinta fuga si raul s-a oprit, si vantul s-a oprit. si cum toate fug , toate stau, pentru ca le-am chemat, le-am strigat si le-am oprit.

amintiri

nu stiu ce se intampla, dar in primavara mea ghioceii au crescut gri.dardaie rusionosi sub hainute groase , si stiu ca nu e pentru ei.

as vrea sa fiu undeva. stiu exact cum arata. e un parau micut de munte, de o jumatate de metru latime, intr-o vale lata,marginita pe ambele parti de padure de brazi. iarba de langa parau e grasa, inca galbena , si umeda. la 2 metri este o buturuga, iar in spate un copac inclinat, ca un curcubeu.iar totul e acoperit de o mare de branduse.

repde

Farame de ganduri, se intrec in vant. Un sunet aminteste de o bataie de aripi. Porumbei.pe strada trece o fetita cu o inghetata. Doi nori s-au luat la tranta. O raza de soare .
Aud cadenta trenului. O statie. Coboara un batran.
Prajiturile stau dulci in camera din fata.
Empatie.te loveste ca un ciocan interior.
Plang mieii. Nu mai mananc niciodata carne de miel.
Intind mana sa-i mangai pe blana creata, si deschid ochii..sunt intr-o camera goala.pereti albi .
.... se invart ca un roi de albine. Un cerc. Doua. Sunt fluturi. Si din nou.

zbor

daca ar fi sa aleg in momentul asta unde sa fiu, as alege albastrul. albastru si galben. nisip fin si urme de picioare desculte, urme pe nisipul ud. scoici lucioase si miros de alge.

rasete

rade floarea soarelui. ieri radea un porumbel pe streasina. rad firele de iarba. rad si eu.

la bai...

mi-am luat bilet la bai. la baile alea comuniste ,la care mergeau parintii nostri cand erau tineri si noi copii mici. la herculane, la olanesti,inca nu m-am hotarat la care, da’ biletul l-am luat. vreau sa fie un hotel nerenovat, de-ala cu 10 etaje, cu un culoar lung intre hotel si cantina. la cantina vreau sa primesc un pahar mare de lapte si cartofi pai. ma duc acolo ca sa nu ma mai intorc. sa ratacesc pe coridoare lungi si sa ma plimb seara pe aleile de sub padure. acum imi pregatesc valiza. nu reusesc sa ma hotarasc ce sa pun cu mine si ce nu. poate o sa mi pun web logul.sa mi tina de urat. si pelerina. ca stiu sigur ca va ploua. stiu pentru ca vreau. ploaie racoroasa.deja simt cum cad picaturile pe maini. acum ma duc sa dorm. fac maine mai departe bagajul.sunt asa de obosita. as vrea sa dorm trei zile si trei nopti.

suras

soare..cer albastru, deja simt cum pasii sunt mai usori . si zambetele se intind spre copaci, spre gradini, spre norisori. si zambesc in sus, sau soferilor de autobuz, ...nu conteaza. tuturor.

ochii mici de batrani, care sub corpul obosit de ani si amprenta timpului pe fata, par senini si intelepti.

orice, orice cu mustati si gherute, codite si blanita. pisici, catei, veverite, ratoni...aici am gresit.si fara mustati. pasari.ratuste, care zambesc ele.

apa. sub orice forma. parau, ploaie, lacuri, mari.

indragostiti.

si speranta, vise cu ochii deschisi, energie care simt cum creste in mine.

nimic

e mai usor sa ordonezi inauntru visele decat sa le lasi sa se rostogoleasca peste dealuri

gand

cand te ascunzi acolo unde gandurile nu te ajung, soarele uita sa-ti mangaie galben obrazul.

oare

am obosit. Ma asez in gradina , astept sa vina ploaia. sa vad, prind radacini?

lumini de seara

o umbra rece, se strecoara mereu prin ungherele gradinii. [da, am stiut ca o sera are temperatura controlata si nu simti muscatura vantului si greutatea norilor de ploaie] . dar ca in gradina, intre fosnetele crengilor si zumzetul fin al vietii de langa tine, nu e . nu are cum sa fie. [si ce daca sera e frumoasa? nu-mi pasa, stiu ca nu pot sa o simt acolo, nu pot sa simt aroma..] cateodata , cand stai noaptea pe muschi, doar ca sa vezi luna brazdata de crengi de alun, umbra neagra iti da tarcoale si te face sa te infiori.
… aici vreau sa stau. imping gandul cu mana, si trag aerul verde in piept. si e asa de bine, de gandurile nu se mai insira unul peste altul, ci se ascund cuminti speriate de vantul de seara.
umbra nevazuta serpuieste , ascunsa in iarba inalta.isi intinde mainile . strange inima in palma, si o rasuceste intre degetele reci. rosul tremura sub atingerea ei.
…cand se deschid dimineata florile, slabeste stransoarea si fuge ..

impletituri

nu reusesc sa impletesc firele.am luat o raza de soare, un fir de luna, un pumn de pamant, o carafa de apa, un zambet, o lacrima, un fir de iarba, doua note muzicale, o pala de vant, un fulg de zapada, amintirile, ziua de azi, gandul zilei de maine, o piatra de rau, un con de brad, un buchet de flori de camp, un trifoi cu patru foi. un norisor cu pulbere de seara.
pe masa mare din bucatarie, am intins hartie alba, noua, si le-am asezat pe toate in ordine. Si de zile , ma uit la ele si ma intreb, oare ce am vrut sa fac? cred ca am vrut sa impletesc ceva, dar oare ce..?!
ce stiu e ca seara dupa ce adorm, e petrecere curata . funiile cu cepele rosii, grase si zambarete, usturoii uriciosi, florile de pe pervaz, si umbrele din tablouri , se urca tiptil pe hartia alba si impletesc modele complicate, numai de ele stiute. dimineata, cand beau o gura de cafea in fuga, rezemata de blat, ca sa nu deranjez comorile de pe masa, le promit ca ma intorc, si atunci….si atunci…?!?!?!

rataciri

as vrea sa ma ratacesc. sa ma ratacesc in oras, sa uit denumirile strazilor si sa nu am puncte de reper. sa ma invart in jurul parcului si sa nu recunosc locurile pe unde am trecut. sa incerc sa fac ingerasi de zapada , sa raman surprinsa ca e vara, cald, si sa nu tin minte cand s-a intamplat trecerea.
as vrea ca muscand din inghetata de menta sa ma trezesc cu o bucata de gheata in mana , pe o campie alba si sa-mi feresc ochii . intr-o singura secunda sa parcurg ani si distante, stand pe loc, masurand timpul cu privirea.
ei, si uite asa. azi imi incretesc ochii si privesc in zare fara sa deschid ochii.
si maine tarai dupa mine in mall un carucior urias, poimaine ma bucur ca de data asta pizza e buna si cu strat gustos de mozzarela, dupa care hranesc animalutele si le simt blanita moale. ma trezesc dimineata din nou , fara chef si fara zambete, si imi propun diverse teluri per zi, care nu le ating , dar nu e nimic, vine seara, cu o mica relaxare, o discutie , un nou plan pe a doua zi, un ras cu pisicile, plus alte activitati obligatorii-sau nu- si necesare, etc..etc..etc..
si cateodata , cate o alunecare, in care simti fara sa atingi. cateodata iti vine sa spui strambandu-te « ce porcarie », iar alta data ai explica fara sa ti se ceara cat e de bine.

urme

de la atata zgomot si miscari circulare, inefabilul aburit lasa urme pe geamuri necunoscute, urme fine de degete care vor sa simta altceva decat consistenta cremoaso-lipicioasa a vietii.

departare

norii se lupta in arena uriasilor si fulgerele sunt sclipirea din ochii lor furiosi, tunetele sunt strigatele de manie impotriva celor care cuteaza sa le calce caile.valea verde se sub ei tremura sub umbre negre, iar copacii apleaca tematori crengile. gheme de iarba si maracini, speriate se imbratiseaza rotund si alearga pe dealuri . caci iar vine urgia, se cearta uriasii, si suflarea de jos tremura sub negura lor.

relatie

nu imi place cuvantul « relatie ». mi se pare ca se abuzeaza de el, mi se pare ca e un cuvant care decoloreaza.
si imi inspira orice…in afara de dragoste. ma gandesc ca e un cuvat potrivit in afaceri, sau la munca.imi creeaza senzatii neplacute. cand x [el sau ea] vorbesc despre relatia lor cu y [ea sau el], eu inteleg ca cei doi vor ceva unul de la altul, si ca nu se iubesc.
pentru mine, cuvantul « relatie » vine din exterior. iar dragostea vine din interior, fara demonstratii si fara concluzii.
cum ar fi sa se fi numit povestea « Relatia lui Tristan si Isolda ». suna chiar hilar. relatie nu inseamna unitate. imi inspira o suma de calcule si de trasee.analizate. nu e fluida si nu e calda.

frica

vreau sa strang luna in brate pentru ca mi-e frica de pamant. mint cand vreau liniste.vreau linistea ca sa poata clocoti viata in mine, si in noptile mele tacute care striga. vreau sa arda focul in mine, si flacara lui sa nu se vada de afara. sa fie inauntru, unde daram munti si construiesc oceane. unde spuma valului o simt pe piele, si unde totul dinafara se amesteca intr-o implozie pe care doar eu o pot vedea. din aerul care ma ajuta sa trec dintr-o zi in alta, focul o sa-si fure culorile si caldura.

gand

cei din jur nu vor sa auda ce simti, vor sa auda ceea ce-I face pe ei sa se simta bine…vor sa simta ploaia fara sa se ude, vor sa fie mangaiati de vant privindu-l prin sticla.

covrigi calzi cu susan

se tranteste pe fotoliul urias, din catifea verde , si se lasa pe spate, privind tavanul cu o privire fixa.
ar face ceva, hmm, ceva ce sa o scoata din apatia in care a cazut de ceva vreme. si acel ceva trebuie sa fie vesel, social, si sa o faca sa rada cu capul dat pe spate…degeaba isi zornaie ideile.nimic. si brusc i se face pofta de covrigi : calzi si cu susan, sau mac. mmm. nu, nu cu mac, ca ala ramane intre dinti si nu va putea zambi trecatorilor pe strada. ramane cu susan.
decizie mare, uf, o sa mearga pe trotuarul plouat, cu tenisii colorati si cu fularul tricotat , in dungi, care atarna pana la genunchi. nu mai poate sta in fotoliu de pofta, cand se gandeste la covrigii calzi. o sa fie ca si cum ar manca niste zile bune si amintiri calde. cu gust de susan.
isi face bagajul. poarta grea de lemn de inchide greu. si rucsacul e greu. ca si-a luat de toate cele cu ea, asa..sa fie : o lanterna, o mana de seminte de iarba, un glob din pomul de craciun, -asta e esential, intotdeauna are cu ea, si cand trece pe langa un bradut pe strada, il face cadou -, o boaba de piper si un cristal mic de zahar.
nu stie cand a ajuns la covrigarie. da’ se uita in jur si tropaie de bucurie. in fara ei, cateva persoane asteapta. ii place fata de langa ea. are ochii luminosi, mari si parul deschis la culoare. e eleganta, finuta, sigur lucreaza in oras la birourile din cladirile de sticla . o vede cum inhata covrigii legati cu sfoara si musca cu pofta din primul. doi pasi mai incolo, un domn batran, cu palarie si pardesiu. sta drept si are o privire cuviincioasa. vorbeste molcom si pare asa de intelept. si pare a intelege tot ce se intampla in jur. si el musca cu pofta din covrig. uff. simte ceva . isi pune mana pe cap…oare ce o cauta palaria acolo? batranelul nicaieri. au. da’ papucii astia eleganti ce-or fi facand la ea in picioare? se uita dupa fata cea frumoasa.. ..nicaieri.si nu-si aminteste sa o fi vazut plecand. haha. asta e culmea. nuuu..asta nu se poate . in fata ei un tigan cu burta mare, tocmai se pregateste sa muste cu pofta din covrig…mai apuca sa-i vada dintele de aur sclipind in gura flamanda. au. zambeste cam ofilit si pipaie cu limba. nuuuu. si simte materalul. fin rece. uac, in gura ei. –‘acum va trebui de urgenta o excursie la dentist!’. intinde mana in sfarsit dupa covrigii ei. ii mangaie, sint molateci si calzi. si mirosul care starneste pofte. musca . razand se gandeste : acuma ce mai, stau aici si musc pana ia cineva palaria, dintele si pantofii. si da sa mai ia o bucata de covrig.
da’ vezi de treaba. oricat incearca, nu si nu. se uita in jur. nu mai are maini, si in jurul ei sunt numai covrigi uriasi. vede niste boabe de susan cat ea. si ceva roz, care se apropie..hopa. sunt degete.
.. ‘asa-mi trebuie’, se gandeste cu ciuda, ‘nu puteam sta in fotoliul verde??? io-s de vina!!..acuma o sa ma manance cineva…’ hmm, incepe sa traga cu ochiul la persoanele care asteapta covrigi. simte cum zambeste larg, nu prea realizeaza cum se poate asta, nu credea ca covrigii zambesc. il vede, serios, asteptand covrigii.cu ochi frumosi si privire calda. se gandeste cum arata iesind de la baie. cald si matasos. si….
….da nu apuca sa se gandesca mai departe, ca o ia. o inhata intre dintii din fata si fuge cu ea. nu face 3 pasi, cand alti 4 catei incep sa alerge dupa frumosul cu trofeul. scapa covrigul intr-o balta, si un pui de tigan, trecand pe acolo, il vede si hop….

inceput de ianuarie

sa vedem : la horoscopul citit pe furis la servici, imi spune sa port azi pielea cea groasa, uu, ca cineva va da cu smirghelul peste mine. brrr.
visele : in declin.
cararile : drepte
norii am sa-i admir de departe, fara sa-mi mai trec mana prin ei.
in suflet : culori de vara si ape limpezi.
flori : voi cumpara din piata , sa nu moara trise pe tejghele crapate. pe cele care cresc pe raze de luna am sa le pandesc seara, de dupa perdele.
nu am sa merg sa vad vijelia raurilor de munte. am sa merg sa vad oglinzi de lacuri in zile fara vant.

ce vrei sa te faci cand ai sa fi mare

mi-ar fi placut sa fi fost porcareasa. sa umblu vara cu picioarele goale prin baltoace, cu batul in mana si cu purceii dupa mine. sa i cunosc pe purcei dupa codite , urechi sau privire si sa le dau nume.
sa ma sprijin cu un picior de scoarta unui copac si sa rontai o nuia de alun.
sau sa fiu tiganca. o tiganca frumoasa cu ochii verzi si parul negru ,incalcit . sa port o floare de mac dupa ureche. si sa nu mi pese. sa ridic fustele si sa ma scald in parau. si sa rad cu parul ud din apa.
cand eram copil cu suflet aventuros vroiam sa devin speolog. cand am mai crescut, am schimbat directia. vroiam meteorolog. recunosc acum ca nu de dragul meseriei, ci de dragul cabanei de pe varful muntelui. dupa cativa ani, am renuntat la meteorologie. am vrut sa ajung cabanier-[care o fi femininul?? cabaniereasa sau cabanierita?]
si cand am ajuns mare, toate visele frumoase au ramas sub forma de povesti.
desi , am o meserie frumoasa. dar numai un prieten stie…