joi, 15 aprilie 2010

acasa?..

fac un pas in stanga: o doamna amabila-mi zambeste. o doamna la 50 de ani , inca frumoasa si obosita. ii zambesc natang mergand mai departe. tre sa ma intalnesc cu mama. ca de obicei, intarzie. am timp sa aprind o tigara, rezemata de aceeasi masa sub forma de ciuperca. miroase a urda cu marar. imi place. aspir aroma nealocul ei intre blocuri.
ma uit in zare la dealurile inca obosite dupa iarna. vine 8 martie. decorul e roz-galben. daca stau nemiscata 2 secunde simt florile. nu sunt langa mine dar sunt peste tot. eu nu sunt acolo. bulevardul e mangaiat de o ceata de martie. incerc sa stau nemiscata, sa retin cat mai mult din clipa. ma impinge o batrana grabita. ma intorc sprea ea zambind si se topeste ca si vantul ce o impinge. da din umeri zambind tamp, si dragut.

ma grabesc. tre sa ajung intre brazi. calc neincrezatoare in zapada. alba, mare , rece ... ciudat. ma asteptam sa vad numai branduse. miroase asa de crud. paraul e ascuns sub gheata. brandusele vor fi. bulbii se zburatacesc sub.

revin. se cam invart toate. de la alb. brazii prea verzi.


adulmec din nou. ca un catel. racoare. fug . inapoi. ..

gand ..

mi-am sters ceata de pe frunte:ciudat, au ramas farame de pamant.e gri si are miros reavan.

mi-am lovit palmele unele de altele, in sunet sec, si aud cum curg izvoarele.brandusele-s tot acolo...

am dat zapada la o parte cu palmele ,.si am dat de pamant uscat..

sunt in milocul orasului, repede, prea repede, si tot eu sunt...

am liniat caiete, am umplut stilouri...toate par goale...ma uit printre randurile frumoase, si tot acolo vad. acelasi varf gol, aceiasi brazi indoiti. ma aplec peste stanca si golul are aceiasi strangere de pumn. iarba nu are cum sa miroasa altfel.
da` maine.. la ceata ce e in jur, imi vine sa-i zic ok. ok, nu -mi spune nimic. e o alegere, nu are miros.

bate vantul. mint? nu stiu,,..dar aerul e ud. vantul taios nici nu -l simt.

pare cald. pare bine...