nimic

m-am trezit cu noaptea-n cap. nu as sti sa zic de ce. stiu doar ca rar fac asa ceva.
deja stau de cateva ore in fata calculatorului. ceasul de perete ticaie intr-una, parca ma cearta: tic-toc- fa si tu ceva! tic-toc- vezi ca se face tarziu!
am citit despre dracul... , si m-am amuzat. e tragic. da asta este. haha, si zanul de la banca transilvania. super!

ar tb sa-mi pun ordine in lista. seara imi aranjez frumos gandurile. dupa criterii care se schimba de la un gand la altul. dimineata stiu ca e lista gata, dar e asa invalmasita si dezorganizata ca nu apuc peste zi decat sa o refac. si hopa, e seara din nou.

job magazine casa job magazine casa, 2 vorbe cu 3 prieteni , o mica escapada in natura, si din nou. viteza e asa de mare ca nu tin ritmul. ma trezesc spectator in teatrul meu. cu loja confortabila si observand toate micile erori. asa..., aici ar tb sa schimb asta, acolo trebuie imbunatatit aia... si cand te apuci de treaba...nimic. e ca si cum as vrea sa repar o masina in mers , pe autostrada.

nu prea ma pricep la multe. si in nici un caz la reparatii. dar exista un un orgoliu interior care nu ma lasa sa recunosc. si uite asa, traiectoria e ajustata, dorintele reesalonate, gandurile indexate.

phii, si e doar dimineata! tre sa schimb cafeaua.
in jumatate de ora soarele o sa intre razand pe fereastra. am sa-i fac o poza.

seara

dimineata e la fel.
fiecare dimineata. iar diminetile rare, zburdalnice, calde si verzi sunt asa de rare si pretioase.
seara , seara nu vreau sa se mai termine. fiecare seara e diferita. fiecare gand alearga spre alte taramuri.
maine e trista. azi e e vesela si danseaza in nisip. maine e ganditoare , inteleapta atinge alte taramuri.
nu imi place momentul dormirii. asezatul in pat spre o alta dimineata la fel.
si ma lupt cu fiecare geana de somn. cu fiecare moment de luciditate. in razboaie mai pierzi lupte. e parte din moment. dar seara, seara care-ti arata coltii reci si ziua de maine, datoriile neimplinite si jugul, speranta moarta din nou, construita cu greu ore insiruite, luna rece si uriasa peste sperante degeaba.
parca mersul e degeaba. parca ziua e degeaba. gandul e degeaba. mai construiesti castele din carti de joc si speri ca sunt tari in fata vantului. seara. dimineata le aduni pe cele ramase. dimineata te aduni din patru cai si te legi laolalta sa nu te razbeasca. ziua. ziua trece si vine iarasi seara . si in speranta calda rece iti strangi gandurile la piept si te sui in corabie. iti intaresti iglul. iti strangi iubita in brate. astepti o zi noua verde si calda. o boare de intelepciune. ca e seara si seara toti uriasii se aseaza la foc.

tranzitii

of ca s-a facut octombrie de cand nu am mai trecut pe aici. adica...am mai trecut, da mi-am cumparat niste creioane de la magazinul universal, o enervare de creioane. de fiecare data cand incepi sa scrii cu ele se rupe varful cu un poc finut si zboara mina prin casa. sunt sigura ca in toate unghiurile ascunse ale camerei sade frumos o mica mina de creion.
aud iarna cum vajaie pe la tocul ferestrelor. cioc-cioc, vin acuma :( . o alung cu mana, ma uit afara , si fac abstractie de temperatura. e soare si frumos. nu stiu ce am cu biata iarna. de cativa ani incepe sa-mi displaca profund. ma indeamna la hinernare si ma enerveaza. am constatat ca sunt ca ursii. daca incep somnul de iarna nu ma mai trezesc din el. cateodata nu ma trezesc nici primavara.

din autobuz

``fa-te mai incolo``, ma imbranceste un nene chinez mic pe autobuzu 1456788 asa pe la pranz mergand spre centru`. ma intorc iritata spre el si el saracu strange mana pe bara inghesuit rau intre un marocan si un filipinez. m-am prins, rucsacul e prea mare, si-l retrag finut de pe umar si mi-l trantesc peste picioare. ma simt bine. e ca si cum mergeam la servici, scoala, rude sau alte destinatii importante. pe vremuri. imi vad de bara pe care am prins si eu 20 de cm, incerc sa-mi tin echilibrul la curbe, si ma uit insistent afara.
nenea soferu e galant, racneste la fiecare statie numele strazii si incep sa calculez cate strazi mai am pana la destiantie.

nici albastru, nici verde, nici galben. tot o caramida si o agiatatie. nu ma supara. ma binedispune.strazi inghesuite si pline, trotuare stramte, buticuri ca pe la noi in anii 90, un deliciu. plin de viata. peste cateva luni am sa fug la verde albastru si galben..dar acum ma binedispun toate.

constatari

a mai trecut o vara. am asteptat-o cu tremuraturi si s-a dus ca si gandul ratacit. am prins cu coada ochiului zile insorite si ploi tumultoase. mi-am udat gleznele in apa tulbure. doar gleznele. am tanjit dupa marea neagra. mi-am facut prieteni. am cules papadii. am crescut busuioc. am fost atenta pe unde calc si nu m-am lovit cu capul de nori.
simt miros de toamna. a venit o data cu intai august.o simt seara cand apare luna.

aimer

aimer
Garou - Que l'amour est violent

dialog nocturn, sau cand luna se uita la tine (din spatele norilor)

stateam pe marginea baltii,cu picioarele atarnate in gol. a rasarit luna , imi pare rau ca nu am camera la mine. imi vine in minte Danut,Kami-Mura.``luna se rasfata cocheta in oglinda albastra.`` rad fara sunete.

-...de ce zambesti, spune-mi si mie.
-mi-am amintit de o carte, de alunele-veveritei,...
-cred ca ar trebui sa cobori cu picioarele pe pamant, sa te gandesti la ceva constructiv, nu tot la prostii ...


...cobor, si ma trezesc in apa pana la genunchi, cu tenisii ingropati in namol.

supape

e o chestie si cu supapele astea....daca nu le dai drumu afara, in eter, explodeaza inauntru..si totul se face praf..

gand

i feel like i`m finaly flying again........

weird..or not ..

asa de politicosi, asa de reeci...si asa draguti

ii plac ..si nu prea.dar as vrea sa pot ca ei sa ma comport perfect in situatii neutre. nu ostile ca in astea devin periculosi.
colegul meu...un tanar cu reminiscente mohawk, stra nepotul lui Chingatchguk..(cred ca asa se scrie corect, nu as baga mana-n foc), traind profund reminiscenta franceza a familiei: extraordinar de bine crescut. la-s face pachet si la-s trimite in romania sa dea lectii de buna purtare.baiatul are un job de kko aici si se chiunie sa faca un colegiu -de kko. are 2 joburi si stie, efectiv stie , regulile bunei purtari.(tata e tamplar si pe mama o vede in weekenduri) . intrebarea mea e :de la de la stat(guv, scoala ,media, etc...), parinti,...prieteni..., nu stiu de unde , si nu e singurul asa.extraordinar de educat. in mod normal in rom, din asa familii nu ai cum, si totusi se poate. am vazut atatea exemple ca nu mai am indoieli. sunt asa de multi .. .dar noi, noi nuuuuu. noi nu putem. noi suntem destepti, sau smecheri, noi suntem descurcareti, noi suntem inteligenti, ..etc,,dar noi nu stim sa salutam politicos un om in varsta(sau nu in varsta), noi nu stim sa ne purtam amabil cu oamenii cu care nu avem nimic de a face, noi nu stim sa ne apreciem prietenii, verbal, noi nu stim sa ne recunpoastem greseala in public.. multe nu stim noi...

gand

brandusele s-au topit in ganduri violet. ghioceii si-au scuturat timid zambetul alb.acasa. lalele se zbat in vant, inalte si voinice.

zilele trecute ma uitam la pacientul englez. K ii spunea lui almasy despre modul in care scrie el , fara a folosi adjective. dar el spune ceva de genul:`fast car, sport car, big car..still a car. ea spune:romantic love, filial love, platonic love, not the same thing.

am patit ceva dar nu stiu ce. imi scutur capul degeaba. caut o carare intre trotuare asfaltate. caut un drum de munte pe marginea autostrazii. cred , cel putin, ca le caut. primavara canta la urechea mea surda. cerul danseaza albastru dar nu il vad prin perdea.doar torsul pisicilor de pe soba il aud. si ticaitul ceasului noaptea.vad ce se intampla in jur dar imi inchid ochii. si cand fac asta aud ce se intampla in jur si-mi astup urechile. si iarasi vad si aud. fug si scot totul din priza. pun un lemn pe foc si ma asez la gura sobei. imi arde un obraz iar celalalt il simt rece. plec de langa soba, fac un ceai de tei. nu mi se face somn. afara e iarasi soare. oamenii fug pe langa fereastra mea.de ce, dupa ce? as vrea sa ma fac gand sa intru in mintea tuturor. sa vad, ei ce vor?

degeaba, dezghetul nu a inceput inca. nu la mine..

acasa?..

fac un pas in stanga: o doamna amabila-mi zambeste. o doamna la 50 de ani , inca frumoasa si obosita. ii zambesc natang mergand mai departe. tre sa ma intalnesc cu mama. ca de obicei, intarzie. am timp sa aprind o tigara, rezemata de aceeasi masa sub forma de ciuperca. miroase a urda cu marar. imi place. aspir aroma nealocul ei intre blocuri.
ma uit in zare la dealurile inca obosite dupa iarna. vine 8 martie. decorul e roz-galben. daca stau nemiscata 2 secunde simt florile. nu sunt langa mine dar sunt peste tot. eu nu sunt acolo. bulevardul e mangaiat de o ceata de martie. incerc sa stau nemiscata, sa retin cat mai mult din clipa. ma impinge o batrana grabita. ma intorc sprea ea zambind si se topeste ca si vantul ce o impinge. da din umeri zambind tamp, si dragut.

ma grabesc. tre sa ajung intre brazi. calc neincrezatoare in zapada. alba, mare , rece ... ciudat. ma asteptam sa vad numai branduse. miroase asa de crud. paraul e ascuns sub gheata. brandusele vor fi. bulbii se zburatacesc sub.

revin. se cam invart toate. de la alb. brazii prea verzi.


adulmec din nou. ca un catel. racoare. fug . inapoi. ..

gand ..

mi-am sters ceata de pe frunte:ciudat, au ramas farame de pamant.e gri si are miros reavan.

mi-am lovit palmele unele de altele, in sunet sec, si aud cum curg izvoarele.brandusele-s tot acolo...

am dat zapada la o parte cu palmele ,.si am dat de pamant uscat..

sunt in milocul orasului, repede, prea repede, si tot eu sunt...

am liniat caiete, am umplut stilouri...toate par goale...ma uit printre randurile frumoase, si tot acolo vad. acelasi varf gol, aceiasi brazi indoiti. ma aplec peste stanca si golul are aceiasi strangere de pumn. iarba nu are cum sa miroasa altfel.
da` maine.. la ceata ce e in jur, imi vine sa-i zic ok. ok, nu -mi spune nimic. e o alegere, nu are miros.

bate vantul. mint? nu stiu,,..dar aerul e ud. vantul taios nici nu -l simt.

pare cald. pare bine...

maine....

mainee.. maine am sa ma spal pe fata. am sa ud florile. am sa gasesc o logica. nu am ratoni, http://veveandcompany.blogspot.com/search?updated-max=2009-12-10T13%3A50%3A00-05%3A00&max-results=3 ea...are. e un om bun. prins in aceeasi plasa.

nu am ratoni. dar am asa: pisici, vise, optimism, aripi.



azi am spart gheatza. si cat am construit. cat am indreptat si aranjat in jurul meu.
nu pot. sau pot prea mult si doare.


nu astept mult. vreau sa simt miros si gust. nu vreau mai mult. ambitziile le-am agatzat in cui.

vreau sa intind mana si sa dau forma norilor. atat.

parca a fost primavara. si am gustat apa de izvor din popasul nnn.... . si prunele pe marginea drumului dau in culoare. si cateii se uita maniosi de langa santz. 2 gaini fug indignate spre curte . un biet calutz astepta potcovarul 3 case mai in jos.


maine astept vesti. bune. de maine toate sunt roz. cu miros de iasomie...deja incep sa simt un iz............................................

mi-e dor

cararea e plina de maracini. nu e asta o problema. in stanga miroase a ferigi verzi pline de roua. in dreapta se zbate apa. spuma si nervi. asa e atlanticul de nord. rece rau si impunator. nervos. in aer e miros de iarba umeda.
adie vantul si in loc de 5 grade sunt minus 10. apanajul vantului. e nervos si spala pietrele.

la focuri calde se aduna oamenii. zgribuliti si rabdatori. siguri ca maine vantul le da o pauza.

o barca e legata cu un nod nepescaresc. se zbate si fuge in larg. spuma e neagra. si oceanul agitat


2 km mai la dreapta e un gard perfect. alb , incercuind un far rosu cu alb. perfect , pe o mare de iarba grasa si valuri in nord. keeperul e un pescar retras. cu 2 nepotzi pe care -i invatza secretele apei. secretele lunii pline.


in crasma de la mal sunt 4 fete. si 2 mame. se uita ingrijorate in larg. un batran cu barba alba le fereste privirea.


soseaua sclipeste in apa diminetzii. in stanga se agita atlanticul. in dreapta se lupta oamenii. soseaua se alinta in curbe. miroasee, a viata, a lupta.., verdele e foarte crud. griul e in valurile care ar trebui sa fie albastre. nervii se arata in spuma. alba pe maro. pe gri. pe verde inchis.


2 tineri se plimba pe nisip. el ii arata ei formele din nori. ea face calcule. in minte. el deschide larg bratzele. ea strange din dintzi. el isi lasa pantofii pe mal. ea intra in valuri cu ei.

un vas de pescari se strecoara in umbra diminetzii pe langa capul Caparal. ei ii urmaresc urma de spuma. 4 oameni la apa. ei lupta , cei 4. ei 2 stiu ca doar tatoneaza. fac urme in nisip. stiu ca furtuna ce vine le strege.

o prietena vine sapt trecuta acasa. o intreb..cum e oceanul in februarie...ea zice. perfect. frumos, albastru si nervos. o intreb daca-i lipseste. ea spune ca stie ca se intoarce acolo.

mi-e dor de cuvinte. de albii secate. de vant la urechea mea. de soapte de fruze.
mi-e dor de se simturi si ma innec.
mi-e dor de viata.





am calcat pe pamant. umed si maro sa si ciocolata. miroase a iarba. ma uit in jur...nu vad iarba. stiu sigur, de dupa dealul din fatza. ...fac 18 pasi. fac stanga. aud, un murmur verde inchis. ma apropiu incet. nu mai vad nimic in afara de apa. apa in dans straniu. spumos. foarte rece. 30 m mai jos e o plaja. caut o carare. gasesc ceva ce seamana a ...vis......in rest doar piatra rece si gri..


o urma de raza mangaie plaja.


doar o urma. dar o simtzi dupa miros. vezi cum se agita pietrele....

pe drum

sunt ca omul de tinichea. si in loc de minte am paie. si nu am inima. si mi-e frica ca leului. offf...o mai fi mult pana la oz?