Am ajuns sa o spun si pe asta « thank God it’s Friday ». Atatia ani acasa nu am facut mare diferenta intre zilele saptamanii. Recunosc, parca lunea era putin mai apasatoare. Dar saptamana nu era pe o curba.Sincer, nu mi se pare in regula. Se pierde timp, timp pretios. Cand ajungi sa-ti doresti sa treaca zile din viata, ceva nu e in regula. Oricum, am intrat in ritmul lor. Nu prea am ce face, asa ca…am sa incerc sa fac weekendul cat mai bun.
Imi e dor de casa. Astept cu mare nerabdare sa fiu iarasi acolo.imi e dor de aer, de mirosuri, dar, cel mai dor imi e de senzatia de confort psihic. Imi placeau serile la pescuit, cu fata arsa de foc, cand ascultam povestile broscutelor din stufaris.si linistea incredibila de la tara, seara.greierii. batranii care dau ziuabuna.sunt multe dupa care tanjesc, in momentul asta . …si peste jumatate de ora am sa-mi amintesc altceva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
eiii…… o insemnare atat de personala…..
fara metafore, fara povesti….
ba da, o poveste, despre viata….
chiar ieri vorbeam cu cineva care imi spunea “maine e vineri; ce bine; a trecut si saptamana asta” si eu i-am spus ca n-ar trebui sa ne bucuram ca trec zilele saptamanii oricare ar fi ele; trebuie sa ne bucuram de fiecare si seara sa ne para rau ca s-a terminat; ca s-a terminat povestea zilei de luni; si apoi sa incepem alta poveste, a zilei de marti si apoi alta si alta……
E un laitmotiv al discutiilor mele :cat timp ceea ce imi doresc e sa treaca vremea, in mod sigur ceva nu e in regula. Dar ceea ce ma supara e ca este ceva nou, si provocat. De mine, e adevarat, dar stiu cum e sa nu vrei sa treaca vremea.poate fi momentul cand nu vrei, o nuanta de fericire, sau multumire, rasfranta prin 7 oglinzi?
Probabil ceea ce cautam e in palma noastra, dar ne place sa mangaiem apusul cu privirea. Am facut un plan simplu. ..f simplu. Sa fiu fericita cu iarba pe care o calc, sa ma bucur de norii pufosi, sa ma bucur ca azi e luni, sau sa nu conteze denumirea oficiala a zilei saptamanii, si…in jurul meu sa miroasa a iarba cosita si castane toamna. Sa vedem…...
nemo
ceea ce spui tu este cred chiar esenta vietii; sa te poti bucura de fiece clipa, de fiece zi si sa-ti extragi bucuria aceasta din placerile marunte ale ei: iarba cosita, florile de castan, apusul de soare....
este extraordinar daca putem face asta; din pacate omul-robot al zilei de azi prins in "the net" ca intr-o plaja de paianjen se poate elibera tot mai greu pentru a reveni la simturile elementare, primordiale....
eu iti doresc sa se indeplineasca planul asa cum ti-ai propus...
Trimiteți un comentariu