din autobuz

``fa-te mai incolo``, ma imbranceste un nene chinez mic pe autobuzu 1456788 asa pe la pranz mergand spre centru`. ma intorc iritata spre el si el saracu strange mana pe bara inghesuit rau intre un marocan si un filipinez. m-am prins, rucsacul e prea mare, si-l retrag finut de pe umar si mi-l trantesc peste picioare. ma simt bine. e ca si cum mergeam la servici, scoala, rude sau alte destinatii importante. pe vremuri. imi vad de bara pe care am prins si eu 20 de cm, incerc sa-mi tin echilibrul la curbe, si ma uit insistent afara.
nenea soferu e galant, racneste la fiecare statie numele strazii si incep sa calculez cate strazi mai am pana la destiantie.

nici albastru, nici verde, nici galben. tot o caramida si o agiatatie. nu ma supara. ma binedispune.strazi inghesuite si pline, trotuare stramte, buticuri ca pe la noi in anii 90, un deliciu. plin de viata. peste cateva luni am sa fug la verde albastru si galben..dar acum ma binedispun toate.

constatari

a mai trecut o vara. am asteptat-o cu tremuraturi si s-a dus ca si gandul ratacit. am prins cu coada ochiului zile insorite si ploi tumultoase. mi-am udat gleznele in apa tulbure. doar gleznele. am tanjit dupa marea neagra. mi-am facut prieteni. am cules papadii. am crescut busuioc. am fost atenta pe unde calc si nu m-am lovit cu capul de nori.
simt miros de toamna. a venit o data cu intai august.o simt seara cand apare luna.