pamantul e uscat. se aduna in el in mingi de praf insetate. cand nu le vede nimeni se inghiontesc una pe alta pe carare. iarba e inalta , se intinde sa vada orizontul. un bondar isi spala cu grija aripile si se apleaca sa spuna un secret. albina iritata se intoarce cu spatele la bondar. secretul era pentru el. iarba se unduieste usor intr-o muzica neauzita asteptand ploaia. praful rade pe carare. bondarul fuge sa-si puna la adapost puful. albina zboara spre stup.
furnicile dispar in musuroi aliniate.
bondarul le-a spus ce stiau toti.
prima picatura de ploaie cade cu ecou. stiau ca o sa vina ploaia, erau pregatiti. dar ce bucuros era bondarul, ce important. cum sa-i refuze asa o placere.sa fie el mesagerul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
pe aici bondarii nu mai imprastie soapte; spre deosebire de anii din urma, norii au imprastiat ceva picuri; nu mai e un secret pentru nimeni.......
aberatiuni . Ultima saptamana a fost asa de albastra, norii asa de pufosi, vantul asa de moale, apa asa de limpede..
Trimiteți un comentariu