nimic

m-am trezit cu noaptea-n cap. nu as sti sa zic de ce. stiu doar ca rar fac asa ceva.
deja stau de cateva ore in fata calculatorului. ceasul de perete ticaie intr-una, parca ma cearta: tic-toc- fa si tu ceva! tic-toc- vezi ca se face tarziu!
am citit despre dracul... , si m-am amuzat. e tragic. da asta este. haha, si zanul de la banca transilvania. super!

ar tb sa-mi pun ordine in lista. seara imi aranjez frumos gandurile. dupa criterii care se schimba de la un gand la altul. dimineata stiu ca e lista gata, dar e asa invalmasita si dezorganizata ca nu apuc peste zi decat sa o refac. si hopa, e seara din nou.

job magazine casa job magazine casa, 2 vorbe cu 3 prieteni , o mica escapada in natura, si din nou. viteza e asa de mare ca nu tin ritmul. ma trezesc spectator in teatrul meu. cu loja confortabila si observand toate micile erori. asa..., aici ar tb sa schimb asta, acolo trebuie imbunatatit aia... si cand te apuci de treaba...nimic. e ca si cum as vrea sa repar o masina in mers , pe autostrada.

nu prea ma pricep la multe. si in nici un caz la reparatii. dar exista un un orgoliu interior care nu ma lasa sa recunosc. si uite asa, traiectoria e ajustata, dorintele reesalonate, gandurile indexate.

phii, si e doar dimineata! tre sa schimb cafeaua.
in jumatate de ora soarele o sa intre razand pe fereastra. am sa-i fac o poza.

seara

dimineata e la fel.
fiecare dimineata. iar diminetile rare, zburdalnice, calde si verzi sunt asa de rare si pretioase.
seara , seara nu vreau sa se mai termine. fiecare seara e diferita. fiecare gand alearga spre alte taramuri.
maine e trista. azi e e vesela si danseaza in nisip. maine e ganditoare , inteleapta atinge alte taramuri.
nu imi place momentul dormirii. asezatul in pat spre o alta dimineata la fel.
si ma lupt cu fiecare geana de somn. cu fiecare moment de luciditate. in razboaie mai pierzi lupte. e parte din moment. dar seara, seara care-ti arata coltii reci si ziua de maine, datoriile neimplinite si jugul, speranta moarta din nou, construita cu greu ore insiruite, luna rece si uriasa peste sperante degeaba.
parca mersul e degeaba. parca ziua e degeaba. gandul e degeaba. mai construiesti castele din carti de joc si speri ca sunt tari in fata vantului. seara. dimineata le aduni pe cele ramase. dimineata te aduni din patru cai si te legi laolalta sa nu te razbeasca. ziua. ziua trece si vine iarasi seara . si in speranta calda rece iti strangi gandurile la piept si te sui in corabie. iti intaresti iglul. iti strangi iubita in brate. astepti o zi noua verde si calda. o boare de intelepciune. ca e seara si seara toti uriasii se aseaza la foc.

tranzitii

of ca s-a facut octombrie de cand nu am mai trecut pe aici. adica...am mai trecut, da mi-am cumparat niste creioane de la magazinul universal, o enervare de creioane. de fiecare data cand incepi sa scrii cu ele se rupe varful cu un poc finut si zboara mina prin casa. sunt sigura ca in toate unghiurile ascunse ale camerei sade frumos o mica mina de creion.
aud iarna cum vajaie pe la tocul ferestrelor. cioc-cioc, vin acuma :( . o alung cu mana, ma uit afara , si fac abstractie de temperatura. e soare si frumos. nu stiu ce am cu biata iarna. de cativa ani incepe sa-mi displaca profund. ma indeamna la hinernare si ma enerveaza. am constatat ca sunt ca ursii. daca incep somnul de iarna nu ma mai trezesc din el. cateodata nu ma trezesc nici primavara.