o tigara, luna rece si cateii suparati pe ea

nu conteaza , chiar nu conteaza. in ganduri sau in sertar. faci ordine la fel. sortezi, arunci sau stergi de praf.
imi e asa de dor de orasul M , cum nu m-as fi gandit vreodata. si nu de orasul m, ar putea sa fie orice desert sau ghetar. mi-e dor de el. m-am indragostit din nou, si as lasa sa curga din mine explozii de secunde calde , arome de toamna si ciripit de zburatoare. as vrea sa umblu pe varfuri peste scaparari de vara si sa imi fac vant cu frunze de trifoi. sa ne tinem de maini si vantul sa adie cu miasme de apa curgatoare. vreau sa dam la o parte cu o umbra de gand toate zilele serpuitoare cu otravuri de vipere.

vad o margine de parau si verde mult. mi-as aseza capul in bratele lui si as vrea sa-mi mangaie incet fruntea si parul. incet si fara ganduri. fara ganduri dar cu o luna rotunda ca un mar domnesc, cu aerul subtire si datator de viata, si cu inima mare si plina de culori ca desenele unui copil de 6 ani.

sunt suparata pe viata, ca e ca si angajatii primariei care strica cuiburile porumbeilor, si o iubesc asa de mult ca ma lasa sa visez si sa zbor.

am sa ma duc in M, si am sa-l strang tare de maini, am sa-l duc pe stancile reci langa apa soptitoare, si imi voi ruga gandul sa faca pentru mine ce eu nu pot.

introspectie

oricat scormonesc inauntru nu gasesc decat bolovani...rotunzi, slefuiti de apa...

festival

bh,,
e o seara asa de neplacuta...e minunata, in felul ei, si e albastra dulce ca si prajiturile nerealiste, dar imi da fiori in coaste. ini aminteste de mine si de viata mea..
imi aminteste de oameni... specia cea mai evitata de mine pe parcursul ultimului deceniu.. si-mi aminteste de trenuri, rauri repezi si nori mari si grei care nu vor sa stea sus, se pot rezema doar pe umeri..
aaa, si e frumos, societatea scutura mana intr-o fraternizare super dirijata. ,``toti suntem foarte bucurosi de festival, vai , noi muritorii de rand apreciem eforturile facute din buget pentru a ne face a uita toate``...pentru 5 seri...e super festival...de la el vom sari ( nu deraia) o linie si vom ajunge pe directia bunaa...

bujorii au inflorit doar de o luna, doar ieri am vazut un bujor palid care-si plangea petalele sub talpile trecatorilor...... mai sunt lilieci!!! si inca nu am apucat sa culeg papadii( asta e de la stress) astept vara, in aproape iunie, si astept ploaia ce va curata tot noroiul de pe ganduri


am sa-mi iau bilet...am sa merg in croaziera..in lumea celor care nu mai simt nimic dar se bucura de briza serii.... asa mi-e de scarba de tot incat mi-am pierdut sirul logic..

vedeam-as papadie, vedeam-as floare de salcam, vedeam-as orice in afara de o fiinta umana....

ganduri de soricel

a fost o data un soricioi si o soricioaca. in cuibul lor, sub o terasa plina de minunatii, (ca de exemplu saci cu grane pentru porumbei), deci..in cuibul lor unde le place sa si petreaca seara in aer umed de vara si racoare, si sa stea umar la umar in paie uitandu-se la filme vechi. da...vechi. ca ei sunt moderni. intre resturi de grane si alte cele de-ale mancarii adunate din jungla urbana, sunt nebuni dupa filme. daca se poate vintage...black and white, sau ce o fi. orice e binevenit. it happend one night ..e perfect...dar daca e o lejera comedie romantica se accepta la fel. fara pretentii. pretentiile sunt pentru sobolani. ei sunt soricei gri pufosi cu coada rosie. finuti.
si in o racoroasa seara de vara, poate prea racoroasa pentru gusturile lor soriciereoase...stand si desfacand bobite..soricioiul oboseste si decide ca e timpul pentru un film. soricioaica parca ar mai sta si ar mai asculta linistea noptii...liniste zgomotoasa si urbana...plina de exclamatii si semne de intrebare.. dar el decide si se ascunde intre cele 17 paie caldute din coltul vestic al cuibului, un desfatator dormitor, iar soricioaica face fronda, si cu gandurile ei mai sta la bobite. sta , si bobita cu bobita desface gandurile ca pe un fuior, si dupa ce momentul de fronda trece, si calmul se aseaza peste ea, ia o bobita in brate si se duce si ea repede intre paie. roade bobita si se desfata cu filmul...o zecime de bobita, 3 sferturi de bobita....si cand ajunge la jumatate soricioul cel bun...(asa stie ea) se intoarce iritat intre paiele lui si o cearta...... si i explica cum e cu adunatul bobitelor ziua...si cum e cu dereticatul paielor...si cum e lupta cu sobolanii ce locuiesc in tubul de aerisire al casei de langa.... si soricioaca nu se supara...dar se intristeaza...si isi ia sfertul de bobita ramas si se aseaza sub banca uriasilor din curte, in ploaie, si nu se poate opri din a roade si a se intreba..... oare unde? oare cum? oare ce sa fac? poate nu-s bobitele mele bune...oare cand vor fi? oare ..oare....si dupa 2 ore de intrebari si nedumeriri, ...hotaraste ca e mai bine intre doua paie si fara atatea ganduri, lasa bobita si intrebarile sub bancuta si -si promite ca va reveni a doua zi...

clipe

ce lighioana ciudata e lumea... si cate minunatii ascunde daca dai la o parte panzele de paianjeni.

fuga

am vazut cerul albastru...si am simtit vant caldut...da,, e perfect pentru o plimbare afara....
cararea e dreapta...si pasii se infunda usor in pamant reavan.calc..si ma gandesc.. si calc...merg, aud doar frunzele , aud doar seninul , si merg...si nu mai pot pasi...degeaba ma zbat.ma agit, panica e la ea acasa. si incerc si incerc. renunt la cerul albastru si ma uit jos.....un manunchi imens de radacini si licheni...frunze moarte ...nici macar pamantul nu se mai simte...ma las jos, incep sa-l dau la o parte cu mainile...mainile sunt pline de zgarieturi de la spini , trag si rup... eliberez piciorul.
o iau la fuga, fug spre albastru. in stanga canta o pasare de noapte. in dreapta fosneste vantul si se alinta cu frunzele. e noapte...e tarziu. si am gasit o carare.

fug, fug, fug
incerc sa ajung rasaritul din urma...si sa las vantul in spate..si fug. nu-mi mai aud decat respiratia. nu mai aud vantul, frunzele si seninul noptii. si ma las jos.
la radacina unui copac.pun mana pe el, ii simt coaja batrana si tare. il maingai usor si simt cum curge usor sangele din palma. il mangai.el stie. si incepe sa cheme vantul si cantul dur al padurii. isi lasa o creanga verde pe mine. o lasa si imi spune sa pun palmele pe pamant. il ascult. incep sa simt mirosul reavan. incep sa sopteasca frunzele....
inchid ochii...vad seninul in mine. aud zbuciumul cararilor. si cum se aprind stelele . aud luna cum fosneste nelinistita. imi pun obrazul pe el. si tac...doar tac.