fuga

am vazut cerul albastru...si am simtit vant caldut...da,, e perfect pentru o plimbare afara....
cararea e dreapta...si pasii se infunda usor in pamant reavan.calc..si ma gandesc.. si calc...merg, aud doar frunzele , aud doar seninul , si merg...si nu mai pot pasi...degeaba ma zbat.ma agit, panica e la ea acasa. si incerc si incerc. renunt la cerul albastru si ma uit jos.....un manunchi imens de radacini si licheni...frunze moarte ...nici macar pamantul nu se mai simte...ma las jos, incep sa-l dau la o parte cu mainile...mainile sunt pline de zgarieturi de la spini , trag si rup... eliberez piciorul.
o iau la fuga, fug spre albastru. in stanga canta o pasare de noapte. in dreapta fosneste vantul si se alinta cu frunzele. e noapte...e tarziu. si am gasit o carare.

fug, fug, fug
incerc sa ajung rasaritul din urma...si sa las vantul in spate..si fug. nu-mi mai aud decat respiratia. nu mai aud vantul, frunzele si seninul noptii. si ma las jos.
la radacina unui copac.pun mana pe el, ii simt coaja batrana si tare. il maingai usor si simt cum curge usor sangele din palma. il mangai.el stie. si incepe sa cheme vantul si cantul dur al padurii. isi lasa o creanga verde pe mine. o lasa si imi spune sa pun palmele pe pamant. il ascult. incep sa simt mirosul reavan. incep sa sopteasca frunzele....
inchid ochii...vad seninul in mine. aud zbuciumul cararilor. si cum se aprind stelele . aud luna cum fosneste nelinistita. imi pun obrazul pe el. si tac...doar tac.