stau intr-o intersectie.
nu vreau sa merg in nici o directie.
e ciudat.e ceata.
in stanga e un stol de pescarusi.
in fata sunt masini, prea cuminti, aliniate si tacute.
in dreapta se vede o mare de copaci.
nu ma pierd.doar stau.
timpul alearga si semafoarele sunt rosii.
nu astept nimic.
aerul e spiralat imprejur.
norii sunt rotunzi.
ploaia e calda.
respir.
un cuvant?
nu, a fost umbra unui porumbel.
miroase, miroase a viata, a verde si a pamant.
albastrul e oval
pot sa strang in pumn norii.
vine maine, iarasi...
duminică, 25 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
mmm... eu as lua-o spre dreapta; daca stai se vor apropia ei, pescarusii, copacii, masinile; asa ca pana la urma va trebui sa te hotarasti...
nu pot, acum nu pot. si daca stau?
daca stai lucrurile vor veni peste tine si va trebui sa te strecori printre ele dupa cum vei avea loc....
depinde cat de repede se misca ele... depinde cat mult nu ptoi tu...
Trimiteți un comentariu