gand rau

Gandul ala rau…brrrr. Incerc sa fiu un om bun…ma zbat. Momente rele...

poems

i carry your heart with me by E. E. Cummings

i carry your heart with me(i carry it in
my heart)i am never without it(anywhere
i go you go,my dear; and whatever is done
by only me is your doing,my darling)
i fear
no fate(for you are my fate,my sweet)i want
no world(for beautiful you are my world,my true)
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;which grows
higher than the soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that's keeping the stars apart

i carry your heart(i carry it in my heart)



O Me! O Life! by Walt Whitman

O ME! O life!... of the questions of these recurring;
Of the endless trains of the faithless—of cities fill’d with the foolish;
Of myself forever reproaching myself, (for who more foolish than I, and who more
faithless?)
Of eyes that vainly crave the light—of the objects mean—of the struggle ever
renew’d;
Of the poor results of all—of the plodding and sordid crowds I see around me;
Of the empty and useless years of the rest—with the rest me intertwined;
The question, O me! so sad, recurring—What good amid these, O me, O life?

Answer.
That you are here—that life exists, and identity;
That the powerful play goes on, and you will contribute a verse.



A Dream Within A Dream by Edgar Allan Poe

Take this kiss upon the brow!
And, in parting from you now,
Thus much let me avow--
You are not wrong, who deem
That my days have been a dream;
Yet if hope has flown away
In a night, or in a day,
In a vision, or in none,
Is it therefore the less gone?
All that we see or seem
Is but a dream within a dream.

I stand amid the roar
Of a surf-tormented shore,
And I hold within my hand
Grains of the golden sand--
How few! yet how they creep
Through my fingers to the deep,
While I weep--while I weep!
O God! can I not grasp
Them with a tighter clasp?
O God! can I not save
One from the pitiless wave?
Is all that we see or seem
But a dream within a dream?



Dreams by Amy Lowell

I do not care to talk to you although
Your speech evokes a thousand sympathies,
And all my being's silent harmonies
Wake trembling into music. When you go
It is as if some sudden, dreadful blow
Had severed all the strings with savage ease.
No, do not talk; but let us rather seize
This intimate gift of silence which we know.
Others may guess your thoughts from what you say,
As storms are guessed from clouds where darkness broods.
To me the very essence of the day
Reveals its inner purpose and its moods;
As poplars feel the rain and then straightway
Reverse their leaves and shimmer through the woods.



Touched by An Angel by Maya Angelou

We, unaccustomed to courage
exiles from delight
live coiled in shells of loneliness
until love leaves its high holy temple
and comes into our sight
to liberate us into life.

Love arrives
and in its train come ecstasies
old memories of pleasure
ancient histories of pain.
Yet if we are bold,
love strikes away the chains of fear
from our souls.

We are weaned from our timidity
In the flush of love's light
we dare be brave
And suddenly we see
that love costs all we are
and will ever be.
Yet it is only love
which sets us free.

gand

azi dimineata am alunecat pe gheata. M-am lovit, si o fractiune de secunda, pe jos, m-am intrebat : de ce sa ma mai ridic , de ce trebuie sa ma mai ridic? de ce sa mai dau zapada rece cu mana, de ce sa merg mai departe

gandul rau, nu-mi da pace, ma inghionteste, imi pune piedica, ma impinge… dar o sa lupt cu el. si voi castiga. Si culorile vor veni la mine din nou.

cineva vrea sa-mi alunge visele. cu creta in mana, la tabla neagra, sa-mi arate mersul lumii. ce trebuie sa fac. ce trebuie sa spun. Si ce trebuie sa simt. Si simt cum alunec, nu stiu incotro. incerc sa-mi regasesc visele. pe ele le iubesc cel mai mult. pe ele le vreau in viata mea. nu vreau sa stiu cum e, ce trebuie sa fac, ce trebuie sa spun, ce trebuie sa gandesc. nu vreau sa analizez, nu vreau sa ma gandesc. doar sa simt. Si sa fie toate ca si apa, ca si apusul fierbinte, ca si pamantul ud, ca si ploaia calda de vara.

as vrea

as vrea sa zbor, dar nu am aripi
as vrea sa cant, dar nu am glas
as vrea sa strig, dar nu am putere
as vrea sa plang, dar nu am lacrimi
as vrea sa vad, dar nu am zi
as vrea sa ma ascund, dar nu am unde

gand

Ma urasc pe mine. urasc viata mea. si-i urasc pe oamenii pe care-i iubesc cel mai mult

. . .

sunt Nemo, si cand se invarte prea tare lumea cu mine, ma reasigur ca sunt ok invartindu-ma in jurul cozii… unu.. doi.. trei. daca ies trei dungi la numaratoare, totul e in regula. imi place apa. imi place sa dau din aripa, si sa o imping sau sa o atrag spre mine. si ca un nemoo care se respecta, am inotat in apa limpede si curata, tulbure si intunecoasa, am inotat impotriva curentului, sau m-am lasat dus de el.
imi place metamorfoza. imi place sa ies din cand in cand la suprafata. Unde… am forma de om. la inceput , calc incet si atent la echilibru. dupa ce prind curaj, incep sa alerg. ma bucur ca fug in pas cu vantul. din puf de papadie mi-am construit o vela mare,.. alunec intre nori. cateodata, rup o ramurica si o tin ridicata , iar norii se invaluie pe ea ca si pe vata-de-zahar a copiilor. musc cu pofta, din cate un norisor, il musc de nas, de urechi, de obraji. ei rad. stiti ca norii au obraji , nu? obraji grasuti si pufosi.

..dupa ce modelez norii, , pun piciorul pe pamant. ii vad pe cei din jurul meu, si ii urmaresc. ieri , mergand dupa pasii lor, am ajuns intr-un mall. plin, plin de oameni. m-am uitat cu atentie la pasii lor. siguri, nepasatori. am ajuns la ingerasi, fundite, clopotei. toate culorile lumii. pasii din jurul meu nu mai au putere. pentru ca se aude un zumzet vesel si soapte . clopoteii, mosii cu nasul rosu, globurile cu pieptul bombat se agitau…si se agitau..

… se insereaza, stau pe malul unui rau. fosnesc gandurile, alearga norii. am dat usor din mana, …au cazut toate pe jos. atunci am luat o frunza mare , le-am asezat frumos, comod pe ea. m-am aplecat peste apa , le-am lasat sa fuga. pe racoarea paraului, pe curentii apei, in mare, in ocean , in aer.

vin sarbatorile..

Intr-o zi rasfoiam un blog…si am citit prima propozitie a unei postari “ura….vin sarbatorile”. Intr-o fractiune de secunda , am simtit deja mirosul de prajitura si de brad. Am vazut cadouri colorate , legate cu fundite uriase, ursuleti de plus noi, care zambeau ca sunt sub brad, nu in magazine. Si mii de acadele carlig, albe cu dungulite rosii sau verzi, dansand ca si in desenele animate muzicale. Am vazut saniute , vechi si cu talpi ruginite agitandu-se in soproane, si ingerasi agitati pe rafturile magazinelor, sperand la brazi frumosi si inalti. Am auzit colindele lui Hrusca rasunand , si am inceput sa ma gandesc ce mici bucurii sa le fac persoanelor la care tin. Vederi frumoase de iarna, cizmulite date cu crema , portocale zambitoare, ..ooo….bomboane de brad. Rele la gust si sclipitoare ca primadonele, sub brad si pe brad. Familii reunite, parinti bucurosi de vizite rare, nepoti rasfatati, hartie colorata rupta cu nerabdare , carti, ciorapi de lana, ciocolata, caravana coca-cola, reni , nasuri rosii si inghetate, zapada, luminite in oras….

Si chiar daca nu era vorba de asa ceva, ci de cruda realitate care cateodata ne face sa ridicam sprancenele, eu asta am vazut.
Si fiind deja decembrie, sarbatori frumoase tuturor.

alb

imi place geometria fulgilor de zapada. mi-ar place o lupa maaaare, de uriasi, sa ma uit la ei. am scos mana din manusa calda, si am intins palma. si ma uit la ei, cum plang pe palma mea.si imi pare rau, sa-i vad lacrimi de ploaie.
cand imi ridic privirea, si ei cad pe fata mea, stiu ca ma saruta norii.