impletituri

nu reusesc sa impletesc firele.am luat o raza de soare, un fir de luna, un pumn de pamant, o carafa de apa, un zambet, o lacrima, un fir de iarba, doua note muzicale, o pala de vant, un fulg de zapada, amintirile, ziua de azi, gandul zilei de maine, o piatra de rau, un con de brad, un buchet de flori de camp, un trifoi cu patru foi. un norisor cu pulbere de seara.
pe masa mare din bucatarie, am intins hartie alba, noua, si le-am asezat pe toate in ordine. Si de zile , ma uit la ele si ma intreb, oare ce am vrut sa fac? cred ca am vrut sa impletesc ceva, dar oare ce..?!
ce stiu e ca seara dupa ce adorm, e petrecere curata . funiile cu cepele rosii, grase si zambarete, usturoii uriciosi, florile de pe pervaz, si umbrele din tablouri , se urca tiptil pe hartia alba si impletesc modele complicate, numai de ele stiute. dimineata, cand beau o gura de cafea in fuga, rezemata de blat, ca sa nu deranjez comorile de pe masa, le promit ca ma intorc, si atunci….si atunci…?!?!?!

rataciri

as vrea sa ma ratacesc. sa ma ratacesc in oras, sa uit denumirile strazilor si sa nu am puncte de reper. sa ma invart in jurul parcului si sa nu recunosc locurile pe unde am trecut. sa incerc sa fac ingerasi de zapada , sa raman surprinsa ca e vara, cald, si sa nu tin minte cand s-a intamplat trecerea.
as vrea ca muscand din inghetata de menta sa ma trezesc cu o bucata de gheata in mana , pe o campie alba si sa-mi feresc ochii . intr-o singura secunda sa parcurg ani si distante, stand pe loc, masurand timpul cu privirea.
ei, si uite asa. azi imi incretesc ochii si privesc in zare fara sa deschid ochii.
si maine tarai dupa mine in mall un carucior urias, poimaine ma bucur ca de data asta pizza e buna si cu strat gustos de mozzarela, dupa care hranesc animalutele si le simt blanita moale. ma trezesc dimineata din nou , fara chef si fara zambete, si imi propun diverse teluri per zi, care nu le ating , dar nu e nimic, vine seara, cu o mica relaxare, o discutie , un nou plan pe a doua zi, un ras cu pisicile, plus alte activitati obligatorii-sau nu- si necesare, etc..etc..etc..
si cateodata , cate o alunecare, in care simti fara sa atingi. cateodata iti vine sa spui strambandu-te « ce porcarie », iar alta data ai explica fara sa ti se ceara cat e de bine.

urme

de la atata zgomot si miscari circulare, inefabilul aburit lasa urme pe geamuri necunoscute, urme fine de degete care vor sa simta altceva decat consistenta cremoaso-lipicioasa a vietii.

departare

norii se lupta in arena uriasilor si fulgerele sunt sclipirea din ochii lor furiosi, tunetele sunt strigatele de manie impotriva celor care cuteaza sa le calce caile.valea verde se sub ei tremura sub umbre negre, iar copacii apleaca tematori crengile. gheme de iarba si maracini, speriate se imbratiseaza rotund si alearga pe dealuri . caci iar vine urgia, se cearta uriasii, si suflarea de jos tremura sub negura lor.

relatie

nu imi place cuvantul « relatie ». mi se pare ca se abuzeaza de el, mi se pare ca e un cuvant care decoloreaza.
si imi inspira orice…in afara de dragoste. ma gandesc ca e un cuvat potrivit in afaceri, sau la munca.imi creeaza senzatii neplacute. cand x [el sau ea] vorbesc despre relatia lor cu y [ea sau el], eu inteleg ca cei doi vor ceva unul de la altul, si ca nu se iubesc.
pentru mine, cuvantul « relatie » vine din exterior. iar dragostea vine din interior, fara demonstratii si fara concluzii.
cum ar fi sa se fi numit povestea « Relatia lui Tristan si Isolda ». suna chiar hilar. relatie nu inseamna unitate. imi inspira o suma de calcule si de trasee.analizate. nu e fluida si nu e calda.

frica

vreau sa strang luna in brate pentru ca mi-e frica de pamant. mint cand vreau liniste.vreau linistea ca sa poata clocoti viata in mine, si in noptile mele tacute care striga. vreau sa arda focul in mine, si flacara lui sa nu se vada de afara. sa fie inauntru, unde daram munti si construiesc oceane. unde spuma valului o simt pe piele, si unde totul dinafara se amesteca intr-o implozie pe care doar eu o pot vedea. din aerul care ma ajuta sa trec dintr-o zi in alta, focul o sa-si fure culorile si caldura.

gand

cei din jur nu vor sa auda ce simti, vor sa auda ceea ce-I face pe ei sa se simta bine…vor sa simta ploaia fara sa se ude, vor sa fie mangaiati de vant privindu-l prin sticla.

covrigi calzi cu susan

se tranteste pe fotoliul urias, din catifea verde , si se lasa pe spate, privind tavanul cu o privire fixa.
ar face ceva, hmm, ceva ce sa o scoata din apatia in care a cazut de ceva vreme. si acel ceva trebuie sa fie vesel, social, si sa o faca sa rada cu capul dat pe spate…degeaba isi zornaie ideile.nimic. si brusc i se face pofta de covrigi : calzi si cu susan, sau mac. mmm. nu, nu cu mac, ca ala ramane intre dinti si nu va putea zambi trecatorilor pe strada. ramane cu susan.
decizie mare, uf, o sa mearga pe trotuarul plouat, cu tenisii colorati si cu fularul tricotat , in dungi, care atarna pana la genunchi. nu mai poate sta in fotoliu de pofta, cand se gandeste la covrigii calzi. o sa fie ca si cum ar manca niste zile bune si amintiri calde. cu gust de susan.
isi face bagajul. poarta grea de lemn de inchide greu. si rucsacul e greu. ca si-a luat de toate cele cu ea, asa..sa fie : o lanterna, o mana de seminte de iarba, un glob din pomul de craciun, -asta e esential, intotdeauna are cu ea, si cand trece pe langa un bradut pe strada, il face cadou -, o boaba de piper si un cristal mic de zahar.
nu stie cand a ajuns la covrigarie. da’ se uita in jur si tropaie de bucurie. in fara ei, cateva persoane asteapta. ii place fata de langa ea. are ochii luminosi, mari si parul deschis la culoare. e eleganta, finuta, sigur lucreaza in oras la birourile din cladirile de sticla . o vede cum inhata covrigii legati cu sfoara si musca cu pofta din primul. doi pasi mai incolo, un domn batran, cu palarie si pardesiu. sta drept si are o privire cuviincioasa. vorbeste molcom si pare asa de intelept. si pare a intelege tot ce se intampla in jur. si el musca cu pofta din covrig. uff. simte ceva . isi pune mana pe cap…oare ce o cauta palaria acolo? batranelul nicaieri. au. da’ papucii astia eleganti ce-or fi facand la ea in picioare? se uita dupa fata cea frumoasa.. ..nicaieri.si nu-si aminteste sa o fi vazut plecand. haha. asta e culmea. nuuu..asta nu se poate . in fata ei un tigan cu burta mare, tocmai se pregateste sa muste cu pofta din covrig…mai apuca sa-i vada dintele de aur sclipind in gura flamanda. au. zambeste cam ofilit si pipaie cu limba. nuuuu. si simte materalul. fin rece. uac, in gura ei. –‘acum va trebui de urgenta o excursie la dentist!’. intinde mana in sfarsit dupa covrigii ei. ii mangaie, sint molateci si calzi. si mirosul care starneste pofte. musca . razand se gandeste : acuma ce mai, stau aici si musc pana ia cineva palaria, dintele si pantofii. si da sa mai ia o bucata de covrig.
da’ vezi de treaba. oricat incearca, nu si nu. se uita in jur. nu mai are maini, si in jurul ei sunt numai covrigi uriasi. vede niste boabe de susan cat ea. si ceva roz, care se apropie..hopa. sunt degete.
.. ‘asa-mi trebuie’, se gandeste cu ciuda, ‘nu puteam sta in fotoliul verde??? io-s de vina!!..acuma o sa ma manance cineva…’ hmm, incepe sa traga cu ochiul la persoanele care asteapta covrigi. simte cum zambeste larg, nu prea realizeaza cum se poate asta, nu credea ca covrigii zambesc. il vede, serios, asteptand covrigii.cu ochi frumosi si privire calda. se gandeste cum arata iesind de la baie. cald si matasos. si….
….da nu apuca sa se gandesca mai departe, ca o ia. o inhata intre dintii din fata si fuge cu ea. nu face 3 pasi, cand alti 4 catei incep sa alerge dupa frumosul cu trofeul. scapa covrigul intr-o balta, si un pui de tigan, trecand pe acolo, il vede si hop….

inceput de ianuarie

sa vedem : la horoscopul citit pe furis la servici, imi spune sa port azi pielea cea groasa, uu, ca cineva va da cu smirghelul peste mine. brrr.
visele : in declin.
cararile : drepte
norii am sa-i admir de departe, fara sa-mi mai trec mana prin ei.
in suflet : culori de vara si ape limpezi.
flori : voi cumpara din piata , sa nu moara trise pe tejghele crapate. pe cele care cresc pe raze de luna am sa le pandesc seara, de dupa perdele.
nu am sa merg sa vad vijelia raurilor de munte. am sa merg sa vad oglinzi de lacuri in zile fara vant.

ce vrei sa te faci cand ai sa fi mare

mi-ar fi placut sa fi fost porcareasa. sa umblu vara cu picioarele goale prin baltoace, cu batul in mana si cu purceii dupa mine. sa i cunosc pe purcei dupa codite , urechi sau privire si sa le dau nume.
sa ma sprijin cu un picior de scoarta unui copac si sa rontai o nuia de alun.
sau sa fiu tiganca. o tiganca frumoasa cu ochii verzi si parul negru ,incalcit . sa port o floare de mac dupa ureche. si sa nu mi pese. sa ridic fustele si sa ma scald in parau. si sa rad cu parul ud din apa.
cand eram copil cu suflet aventuros vroiam sa devin speolog. cand am mai crescut, am schimbat directia. vroiam meteorolog. recunosc acum ca nu de dragul meseriei, ci de dragul cabanei de pe varful muntelui. dupa cativa ani, am renuntat la meteorologie. am vrut sa ajung cabanier-[care o fi femininul?? cabaniereasa sau cabanierita?]
si cand am ajuns mare, toate visele frumoase au ramas sub forma de povesti.
desi , am o meserie frumoasa. dar numai un prieten stie…