sâmbătă, 17 octombrie 2009

departe

mi-au inghetat mainile. am facut focul si il ascult . oare de unde dorul asta de departari. tot ce mi-am dorit a fost sa plec departe. acum sunt departe. vreau si mai departe. tristan da cunha. antarctica. greenland. africa subsahariana. nu stiu de ce. stiu doar ca ma strange pe dinauntru ca un cleste. altceva, intotdeauna altceva. e ca un vis care consuma. si niciodata in 2 locuri in acelasi timp. dureaza cam o luna, cateodata doua. cea mai lunga evadare a fost america de sud. dupa vreo 2 ani mi-am dat seama de ce. am privit-o la general. dar nu, a fost pe rand, brazilia cu rochinha ei, chile, bolivia, peru.venezuela. venezuela mi s-a parut cea mai prietenoasa, calda, primitoare. dar de unde sa stiu? poate o sa stiu. acuma nu mai conteaza asa tare. pentru ca raman cu amintiri. imaginatia imi joaca feste. imi amintesc ce mi-am dorit. ce mi s-a povestit. ce am citit. doar ca in mijlocul gandului sunt si eu acolo. imi amintesc de salluit. micut, prietenos, inconjurat de piatra. si multa apa inghetata. si de st john`s. colorat si rece. soare galben ca mierea vara.
imi amintesc padurea. nu stiu care. miroase a pamant. sunt multi copaci cazuti si sunt ingropati sub muschi moale si verde inchis. paraul e repede. rece si taios, intotdeauna spune ce vreau sa aud. 2 caprioare pandesc curioase. nu le e frica.
la 2 pasi mai incolo e o tragedie. a cazut un ou din cuib. ferigile se scutura ingrijorate. acele de brad s-au burzuluit. ceva le ameninta.
e liniste si intuneric in casa. afara o ultima raza de soare de atatea incercari a obosit si se ascunde dupa acoperis. se aude bataia ceasului. si cum scapara tigara. o muscata s-a intors spre mine. ma intreaba daca a venit iarna.se aud pasii usori ai unei pisici. se stercoara spre culcus.
vreau sa stau intr-o curte. la tara. sa aud cum cad perele seara. sa necheze usor calul vecinului. sa aud cum fosnesc gainile. sa simt miros de gradina. miros de morcov proaspat scos cu pamant pe el.
vreau sa plec. sa fie racoare si sa adorm in cadenta trenului.

2 comentarii:

mosu spunea...

tare frumos ai scris despre vertijul acesta al departarii….. al vesnicei cautari……
ne cautam infrigurati locul si cu cat cautarea devine mai febrila, cu atat locul pe care il cautam se indeparteaza…..

Anonim spunea...

cand ma apropiu , incep sa visez la altceva. ...si mai sunt si locurile la care renunti...din motive de `common sense`. pe undeva e dureros.