o umbra rece, se strecoara mereu prin ungherele gradinii. [da, am stiut ca o sera are temperatura controlata si nu simti muscatura vantului si greutatea norilor de ploaie] . dar ca in gradina, intre fosnetele crengilor si zumzetul fin al vietii de langa tine, nu e . nu are cum sa fie. [si ce daca sera e frumoasa? nu-mi pasa, stiu ca nu pot sa o simt acolo, nu pot sa simt aroma..] cateodata , cand stai noaptea pe muschi, doar ca sa vezi luna brazdata de crengi de alun, umbra neagra iti da tarcoale si te face sa te infiori.
… aici vreau sa stau. imping gandul cu mana, si trag aerul verde in piept. si e asa de bine, de gandurile nu se mai insira unul peste altul, ci se ascund cuminti speriate de vantul de seara.
umbra nevazuta serpuieste , ascunsa in iarba inalta.isi intinde mainile . strange inima in palma, si o rasuceste intre degetele reci. rosul tremura sub atingerea ei.
…cand se deschid dimineata florile, slabeste stransoarea si fuge ..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu