intre maci

nu este infrant. fara invins. nici nu ar putea fi.nu este zbor . fara cadere. nu exista imaginatie fara simturi. nu este pas usor pe marginea raului fara ...aici imi vin in minte autostrazi pline de masini, de energie , de nervi, de destine, de bucurii , frustrari si tristeti. sau mult gol. dar aici nu am dreptate. pas usor pe marginea raului este si va fi. altfel de ce ar fi raul. de ce ar fi irealitatea apei, mangaierea brizei, copacii drepti si indoiti de timp. este pas.. pe marginea raului fara nimic. aici contrazic regula. este si va fi. asa cum este pas pe albul norului. ... mangaierea ierbii ude.. mirosul pamantului . covorul de ace uscate si umede din padure. ... nervii fara zambete. plansul fara ras. albul fara negru... ce ar fi noaptea fara ziua? cum am mai asculta linistea si tulmutul tacut fara adevarul crud al zilei? cum am mai astepta vitalitatea, soarele si rasetele fara linistea si tulburarea noptii? intotdeuna am iubit "adevarul e undeva la mijloc!", caci cum poate fi adevarul strigat de pe munte sau negat in pestera? ...iar acum trebuie sa fac pasi mici intr-un camp plin de maci. rosii , neobrazati si vesnic acolo. cand e vremea lor..caci nimic nu e mereu dar mereu vine inapoi. sa dansam intre maci...sa dormim intre maci...sa visam intre maci... sa-i plangem iarna si sa-i iubim cand se intorc plin de obraznica roseata.