zbucium

raul se zvarcoleste si striga chinuit. musca pietrele mari si colturoase, le imblanzeste si le insiruie ca pe margaritare. zgomotul e atat de intens ca pare liniste solida.de o parte si de alta peretii taiati in stanca aspra stau aplecati amenintator. el jos in zbucium, ei drepti si impunatori. in cateva locuri palcuri de brazi stau intr-un echilibru nefiresc.
sus o punte din franghii groase si lemn umed. fragila ca o panza de paianjen danseaza in toanele vantului. pe ea o farama de viata incremenita pare o iluzie. in stanga padurea amenintatoare e pazita de brazi batrani si guri flamande de lupi. in spate un varf de munte pe care ghetarul arde in lumina amurgului.
in dreapta isi canta dragostea elfii. sunt frumosi, cu parul de aur si cu pielea stravezie.
…..brusc, o rafala rea loveste puntea. raul se rasuceste infuriat cu bratele deschise in sus asteptandu-si prada…….