m-am trezit cu noaptea-n cap. nu as sti sa zic de ce. stiu doar ca rar fac asa ceva.
deja stau de cateva ore in fata calculatorului. ceasul de perete ticaie intr-una, parca ma cearta: tic-toc- fa si tu ceva! tic-toc- vezi ca se face tarziu!
am citit despre dracul... , si m-am amuzat. e tragic. da asta este. haha, si zanul de la banca transilvania. super!
ar tb sa-mi pun ordine in lista. seara imi aranjez frumos gandurile. dupa criterii care se schimba de la un gand la altul. dimineata stiu ca e lista gata, dar e asa invalmasita si dezorganizata ca nu apuc peste zi decat sa o refac. si hopa, e seara din nou.
job magazine casa job magazine casa, 2 vorbe cu 3 prieteni , o mica escapada in natura, si din nou. viteza e asa de mare ca nu tin ritmul. ma trezesc spectator in teatrul meu. cu loja confortabila si observand toate micile erori. asa..., aici ar tb sa schimb asta, acolo trebuie imbunatatit aia... si cand te apuci de treaba...nimic. e ca si cum as vrea sa repar o masina in mers , pe autostrada.
nu prea ma pricep la multe. si in nici un caz la reparatii. dar exista un un orgoliu interior care nu ma lasa sa recunosc. si uite asa, traiectoria e ajustata, dorintele reesalonate, gandurile indexate.
phii, si e doar dimineata! tre sa schimb cafeaua.
in jumatate de ora soarele o sa intre razand pe fereastra. am sa-i fac o poza.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
hmmm… doar nu te-o fi trezit dracusorul ala care a coborat scarile in mare graba sarind treptele din doua in doua…..?!
ei, lasa ca nu-i dracu chiar asa de negru; mmm… poate un pic asa, pana dimineata, ca apoi iese soarele si se mai albeste si el…
adevarul e ca ai dreptate, viteza cu care se misca totul e prea mare… trebuie sa gasim metode sa facem din cand in cand fundite timpului si sa ne ostoim alergarile in buclele lui… sa ne prefacem ca nici nu exista…
si mai ales trebuie sa traim cu bucurie clipa, sa nu ne para ca s-a dus si m-am putut sa-l atingem, sa-l cantarim, sa-l modelam ca pe plastelina….
Trimiteți un comentariu