marți, 16 decembrie 2008

gand

azi dimineata am alunecat pe gheata. M-am lovit, si o fractiune de secunda, pe jos, m-am intrebat : de ce sa ma mai ridic , de ce trebuie sa ma mai ridic? de ce sa mai dau zapada rece cu mana, de ce sa merg mai departe

gandul rau, nu-mi da pace, ma inghionteste, imi pune piedica, ma impinge… dar o sa lupt cu el. si voi castiga. Si culorile vor veni la mine din nou.

cineva vrea sa-mi alunge visele. cu creta in mana, la tabla neagra, sa-mi arate mersul lumii. ce trebuie sa fac. ce trebuie sa spun. Si ce trebuie sa simt. Si simt cum alunec, nu stiu incotro. incerc sa-mi regasesc visele. pe ele le iubesc cel mai mult. pe ele le vreau in viata mea. nu vreau sa stiu cum e, ce trebuie sa fac, ce trebuie sa spun, ce trebuie sa gandesc. nu vreau sa analizez, nu vreau sa ma gandesc. doar sa simt. Si sa fie toate ca si apa, ca si apusul fierbinte, ca si pamantul ud, ca si ploaia calda de vara.

Niciun comentariu: