joi, 5 mai 2011
clipe
ce lighioana ciudata e lumea... si cate minunatii ascunde daca dai la o parte panzele de paianjeni.
duminică, 6 februarie 2011
fuga
am vazut cerul albastru...si am simtit vant caldut...da,, e perfect pentru o plimbare afara....
cararea e dreapta...si pasii se infunda usor in pamant reavan.calc..si ma gandesc.. si calc...merg, aud doar frunzele , aud doar seninul , si merg...si nu mai pot pasi...degeaba ma zbat.ma agit, panica e la ea acasa. si incerc si incerc. renunt la cerul albastru si ma uit jos.....un manunchi imens de radacini si licheni...frunze moarte ...nici macar pamantul nu se mai simte...ma las jos, incep sa-l dau la o parte cu mainile...mainile sunt pline de zgarieturi de la spini , trag si rup... eliberez piciorul.
o iau la fuga, fug spre albastru. in stanga canta o pasare de noapte. in dreapta fosneste vantul si se alinta cu frunzele. e noapte...e tarziu. si am gasit o carare.
fug, fug, fug
incerc sa ajung rasaritul din urma...si sa las vantul in spate..si fug. nu-mi mai aud decat respiratia. nu mai aud vantul, frunzele si seninul noptii. si ma las jos.
la radacina unui copac.pun mana pe el, ii simt coaja batrana si tare. il maingai usor si simt cum curge usor sangele din palma. il mangai.el stie. si incepe sa cheme vantul si cantul dur al padurii. isi lasa o creanga verde pe mine. o lasa si imi spune sa pun palmele pe pamant. il ascult. incep sa simt mirosul reavan. incep sa sopteasca frunzele....
inchid ochii...vad seninul in mine. aud zbuciumul cararilor. si cum se aprind stelele . aud luna cum fosneste nelinistita. imi pun obrazul pe el. si tac...doar tac.
cararea e dreapta...si pasii se infunda usor in pamant reavan.calc..si ma gandesc.. si calc...merg, aud doar frunzele , aud doar seninul , si merg...si nu mai pot pasi...degeaba ma zbat.ma agit, panica e la ea acasa. si incerc si incerc. renunt la cerul albastru si ma uit jos.....un manunchi imens de radacini si licheni...frunze moarte ...nici macar pamantul nu se mai simte...ma las jos, incep sa-l dau la o parte cu mainile...mainile sunt pline de zgarieturi de la spini , trag si rup... eliberez piciorul.
o iau la fuga, fug spre albastru. in stanga canta o pasare de noapte. in dreapta fosneste vantul si se alinta cu frunzele. e noapte...e tarziu. si am gasit o carare.
fug, fug, fug
incerc sa ajung rasaritul din urma...si sa las vantul in spate..si fug. nu-mi mai aud decat respiratia. nu mai aud vantul, frunzele si seninul noptii. si ma las jos.
la radacina unui copac.pun mana pe el, ii simt coaja batrana si tare. il maingai usor si simt cum curge usor sangele din palma. il mangai.el stie. si incepe sa cheme vantul si cantul dur al padurii. isi lasa o creanga verde pe mine. o lasa si imi spune sa pun palmele pe pamant. il ascult. incep sa simt mirosul reavan. incep sa sopteasca frunzele....
inchid ochii...vad seninul in mine. aud zbuciumul cararilor. si cum se aprind stelele . aud luna cum fosneste nelinistita. imi pun obrazul pe el. si tac...doar tac.
joi, 28 octombrie 2010
nimic
m-am trezit cu noaptea-n cap. nu as sti sa zic de ce. stiu doar ca rar fac asa ceva.
deja stau de cateva ore in fata calculatorului. ceasul de perete ticaie intr-una, parca ma cearta: tic-toc- fa si tu ceva! tic-toc- vezi ca se face tarziu!
am citit despre dracul... , si m-am amuzat. e tragic. da asta este. haha, si zanul de la banca transilvania. super!
ar tb sa-mi pun ordine in lista. seara imi aranjez frumos gandurile. dupa criterii care se schimba de la un gand la altul. dimineata stiu ca e lista gata, dar e asa invalmasita si dezorganizata ca nu apuc peste zi decat sa o refac. si hopa, e seara din nou.
job magazine casa job magazine casa, 2 vorbe cu 3 prieteni , o mica escapada in natura, si din nou. viteza e asa de mare ca nu tin ritmul. ma trezesc spectator in teatrul meu. cu loja confortabila si observand toate micile erori. asa..., aici ar tb sa schimb asta, acolo trebuie imbunatatit aia... si cand te apuci de treaba...nimic. e ca si cum as vrea sa repar o masina in mers , pe autostrada.
nu prea ma pricep la multe. si in nici un caz la reparatii. dar exista un un orgoliu interior care nu ma lasa sa recunosc. si uite asa, traiectoria e ajustata, dorintele reesalonate, gandurile indexate.
phii, si e doar dimineata! tre sa schimb cafeaua.
in jumatate de ora soarele o sa intre razand pe fereastra. am sa-i fac o poza.
deja stau de cateva ore in fata calculatorului. ceasul de perete ticaie intr-una, parca ma cearta: tic-toc- fa si tu ceva! tic-toc- vezi ca se face tarziu!
am citit despre dracul... , si m-am amuzat. e tragic. da asta este. haha, si zanul de la banca transilvania. super!
ar tb sa-mi pun ordine in lista. seara imi aranjez frumos gandurile. dupa criterii care se schimba de la un gand la altul. dimineata stiu ca e lista gata, dar e asa invalmasita si dezorganizata ca nu apuc peste zi decat sa o refac. si hopa, e seara din nou.
job magazine casa job magazine casa, 2 vorbe cu 3 prieteni , o mica escapada in natura, si din nou. viteza e asa de mare ca nu tin ritmul. ma trezesc spectator in teatrul meu. cu loja confortabila si observand toate micile erori. asa..., aici ar tb sa schimb asta, acolo trebuie imbunatatit aia... si cand te apuci de treaba...nimic. e ca si cum as vrea sa repar o masina in mers , pe autostrada.
nu prea ma pricep la multe. si in nici un caz la reparatii. dar exista un un orgoliu interior care nu ma lasa sa recunosc. si uite asa, traiectoria e ajustata, dorintele reesalonate, gandurile indexate.
phii, si e doar dimineata! tre sa schimb cafeaua.
in jumatate de ora soarele o sa intre razand pe fereastra. am sa-i fac o poza.
marți, 19 octombrie 2010
seara
dimineata e la fel.
fiecare dimineata. iar diminetile rare, zburdalnice, calde si verzi sunt asa de rare si pretioase.
seara , seara nu vreau sa se mai termine. fiecare seara e diferita. fiecare gand alearga spre alte taramuri.
maine e trista. azi e e vesela si danseaza in nisip. maine e ganditoare , inteleapta atinge alte taramuri.
nu imi place momentul dormirii. asezatul in pat spre o alta dimineata la fel.
si ma lupt cu fiecare geana de somn. cu fiecare moment de luciditate. in razboaie mai pierzi lupte. e parte din moment. dar seara, seara care-ti arata coltii reci si ziua de maine, datoriile neimplinite si jugul, speranta moarta din nou, construita cu greu ore insiruite, luna rece si uriasa peste sperante degeaba.
parca mersul e degeaba. parca ziua e degeaba. gandul e degeaba. mai construiesti castele din carti de joc si speri ca sunt tari in fata vantului. seara. dimineata le aduni pe cele ramase. dimineata te aduni din patru cai si te legi laolalta sa nu te razbeasca. ziua. ziua trece si vine iarasi seara . si in speranta calda rece iti strangi gandurile la piept si te sui in corabie. iti intaresti iglul. iti strangi iubita in brate. astepti o zi noua verde si calda. o boare de intelepciune. ca e seara si seara toti uriasii se aseaza la foc.
fiecare dimineata. iar diminetile rare, zburdalnice, calde si verzi sunt asa de rare si pretioase.
seara , seara nu vreau sa se mai termine. fiecare seara e diferita. fiecare gand alearga spre alte taramuri.
maine e trista. azi e e vesela si danseaza in nisip. maine e ganditoare , inteleapta atinge alte taramuri.
nu imi place momentul dormirii. asezatul in pat spre o alta dimineata la fel.
si ma lupt cu fiecare geana de somn. cu fiecare moment de luciditate. in razboaie mai pierzi lupte. e parte din moment. dar seara, seara care-ti arata coltii reci si ziua de maine, datoriile neimplinite si jugul, speranta moarta din nou, construita cu greu ore insiruite, luna rece si uriasa peste sperante degeaba.
parca mersul e degeaba. parca ziua e degeaba. gandul e degeaba. mai construiesti castele din carti de joc si speri ca sunt tari in fata vantului. seara. dimineata le aduni pe cele ramase. dimineata te aduni din patru cai si te legi laolalta sa nu te razbeasca. ziua. ziua trece si vine iarasi seara . si in speranta calda rece iti strangi gandurile la piept si te sui in corabie. iti intaresti iglul. iti strangi iubita in brate. astepti o zi noua verde si calda. o boare de intelepciune. ca e seara si seara toti uriasii se aseaza la foc.
tranzitii
of ca s-a facut octombrie de cand nu am mai trecut pe aici. adica...am mai trecut, da mi-am cumparat niste creioane de la magazinul universal, o enervare de creioane. de fiecare data cand incepi sa scrii cu ele se rupe varful cu un poc finut si zboara mina prin casa. sunt sigura ca in toate unghiurile ascunse ale camerei sade frumos o mica mina de creion.
aud iarna cum vajaie pe la tocul ferestrelor. cioc-cioc, vin acuma :( . o alung cu mana, ma uit afara , si fac abstractie de temperatura. e soare si frumos. nu stiu ce am cu biata iarna. de cativa ani incepe sa-mi displaca profund. ma indeamna la hinernare si ma enerveaza. am constatat ca sunt ca ursii. daca incep somnul de iarna nu ma mai trezesc din el. cateodata nu ma trezesc nici primavara.
aud iarna cum vajaie pe la tocul ferestrelor. cioc-cioc, vin acuma :( . o alung cu mana, ma uit afara , si fac abstractie de temperatura. e soare si frumos. nu stiu ce am cu biata iarna. de cativa ani incepe sa-mi displaca profund. ma indeamna la hinernare si ma enerveaza. am constatat ca sunt ca ursii. daca incep somnul de iarna nu ma mai trezesc din el. cateodata nu ma trezesc nici primavara.
marți, 24 august 2010
din autobuz
``fa-te mai incolo``, ma imbranceste un nene chinez mic pe autobuzu 1456788 asa pe la pranz mergand spre centru`. ma intorc iritata spre el si el saracu strange mana pe bara inghesuit rau intre un marocan si un filipinez. m-am prins, rucsacul e prea mare, si-l retrag finut de pe umar si mi-l trantesc peste picioare. ma simt bine. e ca si cum mergeam la servici, scoala, rude sau alte destinatii importante. pe vremuri. imi vad de bara pe care am prins si eu 20 de cm, incerc sa-mi tin echilibrul la curbe, si ma uit insistent afara.
nenea soferu e galant, racneste la fiecare statie numele strazii si incep sa calculez cate strazi mai am pana la destiantie.
nici albastru, nici verde, nici galben. tot o caramida si o agiatatie. nu ma supara. ma binedispune.strazi inghesuite si pline, trotuare stramte, buticuri ca pe la noi in anii 90, un deliciu. plin de viata. peste cateva luni am sa fug la verde albastru si galben..dar acum ma binedispun toate.
nenea soferu e galant, racneste la fiecare statie numele strazii si incep sa calculez cate strazi mai am pana la destiantie.
nici albastru, nici verde, nici galben. tot o caramida si o agiatatie. nu ma supara. ma binedispune.strazi inghesuite si pline, trotuare stramte, buticuri ca pe la noi in anii 90, un deliciu. plin de viata. peste cateva luni am sa fug la verde albastru si galben..dar acum ma binedispun toate.
joi, 19 august 2010
constatari
a mai trecut o vara. am asteptat-o cu tremuraturi si s-a dus ca si gandul ratacit. am prins cu coada ochiului zile insorite si ploi tumultoase. mi-am udat gleznele in apa tulbure. doar gleznele. am tanjit dupa marea neagra. mi-am facut prieteni. am cules papadii. am crescut busuioc. am fost atenta pe unde calc si nu m-am lovit cu capul de nori.
simt miros de toamna. a venit o data cu intai august.o simt seara cand apare luna.
simt miros de toamna. a venit o data cu intai august.o simt seara cand apare luna.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)