vreau sa miros primavara. tocmai a inflorit de o saptamana liliacul din curte. si sunt mereu ametita. pe undeva astept sa treaca. e prea mult .e prea verde. totul e puternic si nu exista scapare. pot inchide ochii dar nu pot evita parfumul mov. stateam zilele trecute sub el, si palmele mi s-au colorat mov. cand ies din casa, iau mereu palme peste obraz. ma ustura, palmele mov.
asa ca ma ascund cat mai mult, cat mai departe. asa de bine ma ascund cateodata, ca dispar cu totul si nu mai stiu unde sa ma gasesc. ma trezesc pe strazi necunoscute, in parcuri indepartate, ca o taratoare prin iarba . unde stau pe spate si ma pot uita doar in sus, daca ma uit la oameni simt un vertij, ma uit doar sus , la crengile cele fine din varful copacilor.
sau... zilele trecute tot asa, imi trasese o mama de palma o creanga de liliac ce parfumat, ca m-am trezit dupa cateva zile inotand pe fundul raului. nu ca ar fi ceva rau in asta. ce ascunzis mai bun, racoros, singuratec. doar eu si pestii.
azi noapte am fost intr-un tablou de Dali. dupa ce am taiat lacul cu fierastraul si apa s-a ascuns la etajul inferior , cel de sub lac. mi-a parut rau, caci imi placea racoarea apei.
problema e ca nu le aleg eu, eu ma ascund, uit unde si ma trezesc te miri pe unde. sper ca maine sa ma trezesc intr-o pestera, nu de alta da mi s-a acrit de atata verde si atatea miasme. sa ma culc acolo, in singuratatea ecourilor, si sa nu ma mai pierd, sa ma trezesc sub copacul cu flori albe. sa ma uit la oameni si sa nu simt vertij. sa miros floarea de liliac si sa nu ma usture obrajii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
trebuie luptat un pic cu primavara ca sa ajungi pe coama ei; daca aceea insa, ce perspectiveee... ;)
:)) in timp ce ma luptam cu ea s-a facut vara ... perspectivele sunt fuel-ul meu . intotdeauna stii :)
Trimiteți un comentariu