umbre

eu nu exist. nu sunt. si nu vreau sa spun. arde jarul in mine. si in valurile mele albastre, inoata povesti. si cerul meu are toate nuantele rasului , iar norii deseneaza ganduri . cand ma aplec peste florile mele, le vad cum respira. si le ating usor intr-o mangaiere.
am in mine o cascada. vine din padurea cu iz de frunze umede si se arunca in gol . zboara , cade si se opreste. si acolo unde sta apa se vede argintul pestilor de rau.
iubesc conurile de brad. le iubesc mirosul si necugetarea.
si ii iubesc. pe el, pe ea , pe ei. i-as tine pe toti cu mine, i-as aseza in gradina mea , sa sada pe nori si sa rada cu pasarile.
si cand s-ar supara pe mine, m-as bucura sa pot fugi…as fugi desculta in padure, as fugi printre brazi si as simti pamantul rece pe talpa. un ecou de pas..nu un pas.
si cand mi-as pierde suflarea, m-as lasa sa alunec printre frunze, cu mainile intinse. as fii atunci o culoare.
as sta pe piatra rece si taioasa, in mijlocul apei. asteptand sa apuna soarele.si cand ar lua foc cerurile as inchide ochii. si cand i-as deschide, as vrea sa fiu intr-un lan auriu. Acolo vezi cum danseaza vantul .
am intins mana spre un nor ratacit pe senin. si nu l-am atins. …ooo.dar am uitat. eu nu exist. ma furisez seara tarziu si se poate vedea cate o umbra , intinsa pe ziduri. sau o urma in nisip.
eu nu exist…