ce ne face sa alegem o anumita atitudine fata de ceilalti? proiectia noastra in exterior e determinata de restul oamenilor? daca e asa, noi unde suntem? de ce cate o data o aceeasi actiune aduce doua reactii total diferite, in fata aceluiasi act. reactia depinde de modelul interior al celuilalt? ma uit in jurul meu la oamenii cu aspiratii palpabile. oamenii care se lupta pentru casa perfecta din suburbie, pentru masina ”sociala”, pentru a fii bine vazuti .si toate astea fiind lucruri simple, acei oameni au o sansa reala la fericire. mi-as dori si eu un tel de felul asta. sa pot pune mana pe vise, sa le pot masura. si nimeni nu neaga ca sunt importante. e pacat sa ai cateva experiente care sa-ti deschida ochii.
dar e bine cu ochii larg deschisi. cata putere are ceea ce simti.chiar daca te consuma, cata uimire ai in tine…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
o, da…; tot ce facem e determinat de interactia cu ceea ce ne inconjoara, nu numai oameni ci si plante, nori, pasari, ziduri, cer, picuri de ploaie…; tot! si atunci vine firesc intrebarea “daca e asa, noi unde suntem?”; raspunsul e “pretutindeni si nicaieri”; noi de fapt nu existam ci suntem o suma de reflectii in cioburile de oglinzi pe care le atingem in treacat cu sufletul… (am si o insemnare pe blog referitoare la asta cu titlul “tu nu existi”)
mmmda….. ; “oamenii cu vise mici au sanse reale la fericire” spui tu; si la asta m-am gandit de mai multe ori; am avut ocazia sa fiu in viata si pion si turn si regina….; si in mod oarecum surprinzator am avut satisfactii mult mai mari ca pion si apoi ca turn decat ca regina unde nu cred ca am avut vreodata satisfactia visului implinit ci doar a greutatii coroanei; pentru ca visele imi erau aproape, razboaiele mici si multe; fiecare victorie era o realizare iar atunci cand invingeam nebunul sau cand puneam saua pe cal era adevarata sarbatoare; ca regina n-am ridicat sabia decat rar, am fost doar strategul; razboiul a fost de fiecare data lung si greu, iar cand in fine am invins si am vazut ca toti pionii si caii si turnurile si nebunii au disparut in urma mea, iar regele sta nemiscat, masiv, rece si multumit, am fost mai mult trist decat fericit…
dar visele tale care sunt? de ce nu se pot masura, de ce nu se pot atinge?
mmm…. nu stiu exact ce ai vrut sa spui cu ultimele fraze; dar cred ca ai vrut sa spui ca ai avut experiente care te-au ranit dar te-au intarit; pentru ca ai invatat sa deschizi ochii mari; mdaaa… cred ca suntem cu adevarat oameni atunci cand suntem in stare sa deschidem o chii si sa vedem lumea sa o intelegem; si asta… nu stiu cu e la altii dar la mine doare; si…cred ca stiu si de ce; pentru ca sunt un idealist si cred ca lumea ar trebui sa fie muuuult mai buna si mai frumoasa decat ceea ce descopar eu…..
ok, atunci o sa astept atunci pana cand timpul iti va da o pauza…
si…
daca sunt atatea lucruri frumoase si fii sigura ca sunt, de ce sa mai socotesti drumul spre dreapta; considera ca nu exista, ca nu a existat nici un “spre dreapta”, nici o bucla, ci doar un drum nou, drept si atatea de trait…….
sa stii ca ai mare dreptate. oare de ce am gandit eu intotdeauna ca am luat-o la dreapta? Hmmm. de ce schimbarea de directie sa fie a mea. daa.pentru ca daca stau si ma gandesc bine, am momente in care , oprindu-ma, pe un pod, in bataia vantului cu mainile intinse, sau in alte locuri, ascunse de ochii orasului, imi vine sa strig “I am king of the world!”, asa ca in filmele de Hollywood. si ma simt al naibii de bine cateodata. si tin la cei din jurul meu, incerc sa-I fac fericiti si iubesc animalele. Si daca ma simt asa , inseamna ca am mers inainte.
that's true, you are the king of the world!
:)
Trimiteți un comentariu