cararea printre norii albi si buclati e abrupta. pe la colturi chiar reusesc sa prind cate un nor de aripi.
ce-mi place, e ca, din 10 in 100 de pasi, pe dreapta, se vede un urias. pufos si protector. cu prapastia de sub el.
am intins mana, dar am prins intre degete doar puf, a fost doar o senzatie, doar abur.
sunt acasa, pe covorul pufos, in fotoliul verde si sub lampadarul cu piciorong. cateodata mai simt aburul in palme. mai incerc sa miros. mirose a distante. a prapastii.
prapastii brazdate de tufe taioase. de zmeura. mare, neagra si cu miros de urs. zmeura care nu e pentru noi.
parca am orbit. stiu drumul dar nu il vad. cand vreau sa simt intind mana si pipai. cand stiu ce simt fac un pas linistit in fata.
am impartit viata in bucati.aleg pasii. stanga e iarna. dreapta vara. un pas inainte e moale, invaluitor, cald. unul inapoi e doar melci calcati. scoici marunte.in care daca acum as putea, in secunda urmatoare as fi cu degetele rasfirate. sa simt nisipul. cum curge.
ziua traiesc. noapatea visez. a doua zi nu stiu ce sa fac... sa-mi amintesc ce am visat sau sa-mi netezesc cararea.
azi am un fag un spate. ieri am avut un nor. nu am stiut dar m-am vazut in oglinda.
stau si ma uit in gol. e bine dar....
nu stiu.
e dar un simplu nu stiu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
ba stii
stanga e iarna. dreapta vara. un pas inainte e moale, unul inapoi doar scoici marunte...
drumurile nu sunt drepte; totul e o alternanta, ziua cu noaptea, vara cu iarna, albul cu negrul, bucuria cu tristetea...
uneori drumul e drept, alteori cotit si niciodata nu stii ce-i dupa colt...
asa e. acuma nu mai stiu daca vreau sa stiu ce e dupa colt sau nu. nu ma pot decide...
nici nu cred ca asta conteaza prea mult.... :)
Trimiteți un comentariu