acolo

garduri, tarcuri, negru, taios sub pamant, departe, intr-o galerie ganduri insiruite si scapate rostogolite ca margelele si ratacite intre crapaturi departe, jos , unde arde pamantul unde aerul e mort si rau si nu il plange nimeni acolo. doar acolo e pace. in miezul pamantului. ganduri nebune, bolnave , indesate in cutii de oamenii cei indoiti liniste.. liniste fara ganduri doar acolo.

there

all confusions in my being is what I am. a delusion. I crossed the river, the plains, the hill. I am walking up the mountains. and i do not feel the air slightly, I just feel it. I do not care about your opinion. you are not entitled to one. it was an adventure to get here. I'm here, and even if it were for me to fall into the valley, I know the way back. and however I would like to explain myself, you will not understand. you can not read the map, even if I come to your room to stick the map on the wall. you, with your clever mind and your tricks. do not stay here. down in the valley with you. step on what you want, because if you walk on clouds for sure you will subside. I do not hate you, I just pity you. all of you.

primavara?

orice ai face, faci bine. sunt o furnica, vad viata simplu. viata e simpla, nu e un ghem de spini , radacini si vant. viata e o livada de piersici de la medeleni. orice, oricine , ..., viata e tot livada... si gastele, si mingile olgutei... si rasul olgutei, si sfiiciunea monicai. si complicatiunile danutului cel simplu cu suflet mare si tremurator. nimic in plus... nu m-as putea transforma intr-o floare in livada? sa nu-mi para rau ca vine iarna,...

vantul care sta pe loc

il trage de mana pana la liziera padurii. respira greu. totul e prea verde. verde dur si rece. aerul doare...ii lasa mana si o priveste. batranul cu barba alba se aseaza pe iarba ca intru-un culcus rece de primavara. si incepe: -sa stii ca am vrut sa viiaici. stiu ce e in mintea ta si ai nevoie sa intri sa te pierzi -dar nu vreau sa ma pierd. si de ce nu vii cu mine? -stii de ce nu vin. si gandeste-te , si spune-mi tu de ce trebuie sa te pierzi..spune-mi ce o sa faci cand o sa te pierzi. ... rade si arunca o frunza in nervul vantului.. -am sa ma regasesc! au trecut douz zile, crede... nu-si da seama ca sta acolo imbratisata cu zecile de ani. nu a observat cand au crescut radacinile. incearca sa-si duca mana la frunte sa alunge un gand rau, si nu reuseste.o secunda de panica, doar o secunda. o amintire a unuei vieti visate. nici o tresarire , nici un miros, nici un simt dinainte. .... ....si incepe sa rada cu hohote , rade, rade, si vantul incepe sa faca un dans nebun, un dans de cercuri albastre. bradul isi intinde relaxat crengile si incremeneste din nou cu ochii in zare.

?

vreau sa simt explozia inauntru, nu afara...

la fel

primavara?

oh, no ,, nu am murit si nici nu m-am schimbat.doar am crezut...sau sperat... ca perseverenta va schimba ceva.nu schimba nimic.., doar te strange, inchide, sifoneaza.. viata e la fel...si panda la ghiocei si branduse e alba si dulce.....