marți, 19 octombrie 2010

seara

dimineata e la fel.
fiecare dimineata. iar diminetile rare, zburdalnice, calde si verzi sunt asa de rare si pretioase.
seara , seara nu vreau sa se mai termine. fiecare seara e diferita. fiecare gand alearga spre alte taramuri.
maine e trista. azi e e vesela si danseaza in nisip. maine e ganditoare , inteleapta atinge alte taramuri.
nu imi place momentul dormirii. asezatul in pat spre o alta dimineata la fel.
si ma lupt cu fiecare geana de somn. cu fiecare moment de luciditate. in razboaie mai pierzi lupte. e parte din moment. dar seara, seara care-ti arata coltii reci si ziua de maine, datoriile neimplinite si jugul, speranta moarta din nou, construita cu greu ore insiruite, luna rece si uriasa peste sperante degeaba.
parca mersul e degeaba. parca ziua e degeaba. gandul e degeaba. mai construiesti castele din carti de joc si speri ca sunt tari in fata vantului. seara. dimineata le aduni pe cele ramase. dimineata te aduni din patru cai si te legi laolalta sa nu te razbeasca. ziua. ziua trece si vine iarasi seara . si in speranta calda rece iti strangi gandurile la piept si te sui in corabie. iti intaresti iglul. iti strangi iubita in brate. astepti o zi noua verde si calda. o boare de intelepciune. ca e seara si seara toti uriasii se aseaza la foc.

tranzitii

of ca s-a facut octombrie de cand nu am mai trecut pe aici. adica...am mai trecut, da mi-am cumparat niste creioane de la magazinul universal, o enervare de creioane. de fiecare data cand incepi sa scrii cu ele se rupe varful cu un poc finut si zboara mina prin casa. sunt sigura ca in toate unghiurile ascunse ale camerei sade frumos o mica mina de creion.
aud iarna cum vajaie pe la tocul ferestrelor. cioc-cioc, vin acuma :( . o alung cu mana, ma uit afara , si fac abstractie de temperatura. e soare si frumos. nu stiu ce am cu biata iarna. de cativa ani incepe sa-mi displaca profund. ma indeamna la hinernare si ma enerveaza. am constatat ca sunt ca ursii. daca incep somnul de iarna nu ma mai trezesc din el. cateodata nu ma trezesc nici primavara.

marți, 24 august 2010

din autobuz

``fa-te mai incolo``, ma imbranceste un nene chinez mic pe autobuzu 1456788 asa pe la pranz mergand spre centru`. ma intorc iritata spre el si el saracu strange mana pe bara inghesuit rau intre un marocan si un filipinez. m-am prins, rucsacul e prea mare, si-l retrag finut de pe umar si mi-l trantesc peste picioare. ma simt bine. e ca si cum mergeam la servici, scoala, rude sau alte destinatii importante. pe vremuri. imi vad de bara pe care am prins si eu 20 de cm, incerc sa-mi tin echilibrul la curbe, si ma uit insistent afara.
nenea soferu e galant, racneste la fiecare statie numele strazii si incep sa calculez cate strazi mai am pana la destiantie.

nici albastru, nici verde, nici galben. tot o caramida si o agiatatie. nu ma supara. ma binedispune.strazi inghesuite si pline, trotuare stramte, buticuri ca pe la noi in anii 90, un deliciu. plin de viata. peste cateva luni am sa fug la verde albastru si galben..dar acum ma binedispun toate.

joi, 19 august 2010

constatari

a mai trecut o vara. am asteptat-o cu tremuraturi si s-a dus ca si gandul ratacit. am prins cu coada ochiului zile insorite si ploi tumultoase. mi-am udat gleznele in apa tulbure. doar gleznele. am tanjit dupa marea neagra. mi-am facut prieteni. am cules papadii. am crescut busuioc. am fost atenta pe unde calc si nu m-am lovit cu capul de nori.
simt miros de toamna. a venit o data cu intai august.o simt seara cand apare luna.

sâmbătă, 12 iunie 2010

dialog nocturn, sau cand luna se uita la tine (din spatele norilor)

stateam pe marginea baltii,cu picioarele atarnate in gol. a rasarit luna , imi pare rau ca nu am camera la mine. imi vine in minte Danut,Kami-Mura.``luna se rasfata cocheta in oglinda albastra.`` rad fara sunete.

-...de ce zambesti, spune-mi si mie.
-mi-am amintit de o carte, de alunele-veveritei,...
-cred ca ar trebui sa cobori cu picioarele pe pamant, sa te gandesti la ceva constructiv, nu tot la prostii ...


...cobor, si ma trezesc in apa pana la genunchi, cu tenisii ingropati in namol.

vineri, 4 iunie 2010

supape

e o chestie si cu supapele astea....daca nu le dai drumu afara, in eter, explodeaza inauntru..si totul se face praf..